Dreptul la moștenire îl au rudele aflate în viață ale persoanei decedate, respectiv copiii și soțul supraviețuitor. În lipsa acestora, dreptul la moștenire îl au persoanele din grupa a II-a de moștenitori: părinți, frați, surori sau descendenți ai acestora. Dacă nici aceștia nu există, la moștenire vin rudele din grupa a III-a – bunici sau străbunici ai persoanei decedate, care pot fi pe linie maternă sau paternă. Grupa a IV-a de moștenitori o reprezintă mătuși, unchi, veri primari sau frați și surori ai bunicilor, până la gradul al patrulea de rudenie.
De menționat că, dacă soția supraviețuitoare este însărcinată, drept de moștenitor are și copilul care urmează să se nască.
Din cele patru clase de moștenitori, pot exista persoane excluse de la moștenire. Codul Civil vorbește despre „nedemnitate”, o sancțiune asociată unor fapte grave comise de către un moștenitor. Această calitate de moștenitor nedemn poate fi constatată fie de instanța de judecată, fie de notarul public, potrivit avocat-bucuresti.info
Calitatea de moștenitor nedemn îl au:
Moștenitorul are la dispoziție un an, din momentul deschiderii succesiunii, pentru a accepta moștenirea. Acceptarea se face fie în mod expres, prin însușirea calității printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, fie în mod tacit, când din faptele și actele juridice realizate de cel care are dreptul de a moșteni rezultă intenția acestuia de a-și însuși titlul.
Persoana care nu acceptă moștenirea în termen de un an de la deschiderea succesiunii pierde dreptul de moștenitor, aceasta fiind considerată o renuțare tacită. Există, însă, și excepții, termenul de acceptare a moștenirii curgând începând cu alte momente, astfel:
Citeste si Cine stabileşte masa succesorală. Cum ajungi la moştenire, care este taxa de succesiune 2024
„a) de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii;
b) de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată;
c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;
d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.”
Odată acceptată moștenirea, dreptul de moștenitor nu se mai poate pierde niciodată.