Cât de greu este să reușești în Elveția. Un cuplu de tineri din România a hotărât că cel mai bun drum pe care ar putea să îl aibă ar presupune mutarea de la noi din țară. Totul a pornit de la o glumă și un vis. Totuși, lucrurile s-au legat în favoarea lor. Printr-o conjunctură favorabilă, cei doi au obținut șansa de a se muta în Elevția. Acolo lucrurile nu au decurs chiar așa cum își imaginaseră inițial.
Planul inițial era ca ei să se înscrie la o facultate și să își urmeze studiile. De asemenea, cei doi sperau să poată avea și un job part-time, dar destinul lor a fost altul. Iată ce s-a întâmplat de fapt.
„Povestea noastră începe înainte de clasa a 12-a când eu și iubitul meu ne-am gândit că pentru noi cumva ar fi mai bine să încercăm să ne construim un viitor într-o altă țară. Dar acest lucru era doar un gând atunci, nu era nimic stabilit. Însă, cum eu consider că Dumnezeu are făcut pentru fiecare „drumul” și el știe cel mai bine ce e de făcut pentru noi, s-a hotărât să ne ajute și să ne facă visul nostru mai ușor de realizat.
Părinții lui Ionuț au în România o firmă de cadastru și au realizat o lucrare pentru o doamnă. Fiica acesteia, care locuiește în Elveția s-a dovedit foarte mulțumită de ceea ce au făcut ei pentru ea, așa că a venit cu o propunere cum că ar putea să îi ajute dacă au copii care vor să vină să locuiască aici.
Vă dați seama că pentru noi a fost o veste wow în acel moment. Nu ne venea să credem că totul a fost practic atât de ușor, pentru că nici noi nu puteam să venim la oricine, iar părinții nu ne-ar fi lăsat. Așa că am început să ne împrietenim cu această doamnă, să ne vizităm, am mers într-o vacanță împreună, iar lucrurile păreau să fie bune aparent”, a povestit iubita lui Ionuț.
Aceasta a mai povestit că la două zile după ce au apărut rezultatele de la bac ei au și plecat în Eleveția, însă odată ajunși acolo, lucrurile nu a decurs așa cum era planul inițial.
„Problema începe când ea a arătat niște semne că nu prea îi place de mine și nu sunt chiar pe gustul ei. Ionuț era favoritul ei practic și pe el îl aștepta foarte mult să vină în Elveția, iar eu normal că deja mă simțeam puțin exclusă și îmi pierdusem încrederea și entuziasmul de a mă muta. Dar am zis că trece și asta și poate mă cunoaște mai bine și atunci totul va fi mai ok.
Așa că întâmplarea face că la două zile după ce am aflat rezultatele de la bac, am luat avionul și am aterizat în Elveția. Dar distracția începe abia când am ajuns aici, pentru că socoteala de acasă nu era la fel cu cea din târg. Noi ar fi urmat să avem niște joburi part-time, eu ar fi trebuit să îmi continui studiile în informatică, iar iubitul meu să înceapă o școală de piloți, ceea ce nu s-a întâmplat.
Însă, planul s-a schimbat, iar noi a trebuit să găsim un loc de muncă pentru a putea aplica pentru acte pentru permisul de ședere. Dar și de data asta Dumnezeu a fost alături de noi și ne-a ajutat să găsim un job, cel la care lucrăm chiar și acum. Este și la două minute de casă, doar ieșim din bloc și ajungem la firmă.
Practic am aplicat amândoi pentru job și doar iubitul meu a fost acceptat, ceea ce pentru mine a fost destul de dureros pentru că asta ar fi însemnat ca eu să rămân singură acasă toată ziua și am intrat într-o depresie pentru că visul nostru se transformase într-un mic coșmar și îmi doream să plec acasă.
Dar pentru că iubitul meu s-a descurcat foarte bine la muncă, șeful meu a acceptat să mă primească și pe mine. Jobul pe care noi îl avem este în curățenie. Îmi amintesc că în prima mea zi de muncă tot ce a trebui să fac a fost să dau cu aspiratorul într-o casă de oameni bogați din Elveția. Eram fascinată de tot, voiam să aprind becul și s-a deschis acoperișul. Îmi amintesc că am sunat-o pe mama după muncă și i-am zis că aici vreau să lucrez pentru tot restul vieții mele. Dar mama a zis că nu trebuie să mă limitez.
Probabil vă întrebați de ce după un an încă lucrăm aici. Din două motive mari și late: Unul ar fi că noi încă nu avem nicio pregătire profesională, nu avem nicio facultate, cursuri, nimic, așa că orice job necalificat aș încerca să găsesc e același lucru. Iar aici e ușor pentru că m-am învățat, știu ce am de făcut, lucrez doar 50%, ceea ce pentru mine e foarte bine pentru că am un program foarte flexibil și asta îmi oferă foarte mult timp acasă în care pot să învăț și să mă ocup de începutul carierei mele.
Sunt foarte recunoscătoare că am avut curajul să luăm această decizie și viața noastră nu știu dacă ar fi putut să fie mai bună de atât. Pentru cei care vor să facă această schimbare vă rog nu luați în seamă toate răutățile oamenilor pentru că am realizat asta pe propria mea piele. Cei care râd sunt cei care nu au reușit să facă o schimbare în viața lor și au și ei frustrările lor și le e mai ușor să le verse pe voi. Vă urez doar mult mult succes.”