Dincolo de cifrele macroeconomice din prezent (foarte bune, asa cum recunoaste chiar si Traian Basescu), dincolo de masurile de reparatie sociala (peste care se trece parca prea usor: salarii si pensii restituite, pensii indexate, ajutoare si subventii acordate etc), dincolo de iesirea din izolarea externa (da, Romania e perceputa altfel azi in Europa, si intr-un mod pozitiv) – ceea ce sintetizeaza cel mai bine un an de guvernare USL este atmosfera. O atmosfera mai relaxata, mai putin obsedata de fiecare gest politic si mai constructiva. Si o guvernare in care, spre deosebire de trecut, vedem o alta atitudine. Nu se mai promit marea cu sarea (va amintiti programul de guvernare din campanie? Era unul foarte echilibrat, cu putine promisiuni nerealiste…), se reactioneaza la gesturile gresite (vi-l amintiti pe Lificiu, anul trecut, ca a fost dat afara pentru ca a spus ca scumpirea la energie echivaleaza cu inchiderea unui bec in baie?), se incep proiecte care au nevoie de acord social larg (Constitutie, regionalizare). Nu se mai ignora parlamentul (o singura lege adoptata prin angajarea raspunderii intr-un an – ceea ce este deja decent). Nu se mai iau masuri unilaterale – iata ca se poate si crestere economica si reparatii sociale. Nu se mai transmite populatiei ca este vinovata de starea in care se afla economia – munca e mai degraba recompensata (celor care spun ca nu s-au luat decizii in favoarea crearii de locuri de munca le recomand sa fie mai atenti – economia e pe plus la cresterea numarului de locuri de munca, iar populatia angajata a crescut de la 4,9 milioane la 5,1 milioane; poate va creste in cativa ani sa depaseasca si numarul de pensionari – asta ar fi cu adevarat ceva major).
Aceasta atitudine mai deschisa, mai dinamica, mai optimista se regaseste intr-un nou stil de comunicare – buget publicat online, prezentarea publica a starii natiunii; ministerele obligate sa isi afiseze cheltuielile public si sa anunte public posturile disponibile; folosire mai intensa a internetului; mai multa comunicare a premierului cu presa. Acest stil ajuta, chiar daca ii ia presei o parte din munitia folosita in ultimii ani – anume, lipsa de transparenta a guvernelor PDL. Ajuta si pentru ca arata ca scopul e guvernarea, nu pacalirea celorlalti.
Din acest tablou nu lipseste nici teza draga sustinatorilor USL – lupta impotriva regimului Basescu. Da, chiar daca omul e inca in functie, regimul sau este tot mai gol si tot mai searbad. Bucata cu bucata, el este demantelat si distrus. Piesa cu piesa, lui Traian Basescu i se limiteaza puterea, intr-un stil care, desi poate genereaza nelamuriri in media, genereaza cu siguranta rezultate. Traian Basescu a fost scos din puterea executiva, i s-a luat controlul asupra Parlamentului, i s-a luat exclusivitatea din justitie (da, chiar si aici, pentru ca “regimul Morar” a fost inlocuit) si din politica externa; grupurilor sale apropiate i s-a taiat influenta – din cultura, din energie, din media, din zone cheie din economie; baronii si-au pierdut puterea locala; PDL insusi a devenit o gluma… Sigur, Palatul Cotroceni este inca ocupat – dar “presedintele-jucator” a disparut. Or, pana la urma, asta se vede si in atmosfera despre care vorbeam.
De pe urma acestui bilant poate castiga toate lumea. Victor Ponta si Crin Antonescu, in primul rand, pentru ca demonstreaza tuturor ca proiectul functioneaza – Ponta ramane premier sustinut puternic, iar Crin poate castiga pe acest fond presedintia, anul viitor. Ar putea castiga si media, pentru ca, pe fondul oboselii generale fata de teme politice, media are sansa de a-si gasi zone noi de exprimare – utile si interesante pentru public. Opozitia are sansa unei perioade de reconstructie si redefinire. Chiar si Traian Basescu, daca mai are ceva rational, poate castiga dintr-un joc in care evita sa mai fie raul absolut si isi cauta zone de afirmare a unei utilitati sociale (in prezent, e greu de imaginat asa ceva, dar viitorul poate fi imprevizibil). Iar romanii chiar au sansa unei vieti ceva mai relaxate si a unei atmosfere mai respirabile…