Durere sfâșietoare pentru o familie din București, după ce copilul lor, Fabian, s-a stins pe patul de la Institutul Oncologic Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu din București. Fabian a murit joi seară, 2 mai 2024, lăsând în urmă o durere de neimaginat.
Fabian a fost diagnosticat cu tumoră embrionară a sistemului central, iar în ciuda tuturor eforturilor făcute de medici și de părinți, nu a mai putut fi salvat și a părăsit lumea, în Săptămâna Patimilor.
Fabian sau Faby, cum îi spuneau apropiații, era pasionat de box și practica acest sport de ceva timp. A continuat să-și urmeze pasiunea chiar și atunci când s-a îmbolnăvit. Antrenorul lui a fost prezent la spital în momentul în care acesta s-a stins din viață. Sfâșiat de durere, instructorul a mărturisit pe Facebook cum au fost ultimele clipe petrecute alături de copil, lăsându-i și un mesaj de adio.
„Acum câteva ore, am trăit cele mai grele momente din viața mea. Am barbă albă… am avut multe greutăți, dar nici una nu a fost ca ce am trăit acum câteva ore, nici măcar la Colectiv. În primul rând, vreau să mulțumesc tuturor celor care au fost alături de Faby, copilul de la mine de la sală, unde el a practicat boxul chiar și când era foarte bolnav. El, acum câteva ore, a plecat la Bunul Dumnezeu. După foarte mult chin și durere, știam ca astăzi urmează finalul. Știam. Simțeam ne rugăm neîncetat, ne dădeam curaj toți. Când vorbeam cu el pe cameră, pulsul i se ridica mereu…dar m-am dus acolo la spital, pentru că știam că astăzi este ultima zi…am ținut pentru mine. Nu am spus nimic. Am ajuns, am intrat la el. Saturația mică, pulsul mare, tensiunea oscila. Ies, intru, ies iar, intru… zic să nu fiu eu de fată, pentru că pic jos. Ușor ușor, scad toate. Se fac toatele aparatele roșii și urlă. Ies părinții afară, eu rămân pe hol. Stop cardio… își revine după 45 de minute, intrăm iar….la 5 minute țipă aparatele din nou, ies părinții, obligați. Se uită doctorul în ochii mei, eu întorc privirea, să nu mă dea afară și se apucă de masaj cardiac. 5 adrenalina, mai băgați 10 și tot așa până la 25 de ml de adrenalină. În timpul ăsta, toate o luaseră razna. Bă jos, ba sus, tensiune, saturația și bătăile inimi.
Mulți doctori făceau schimb cu masaj pe el. Întotdeauna, cei care erau în pauză, aveau lacrimi în ochi și sitrgau că îl pierdem. Unele asistente se rugau și plângeau. M-am dus și eu să ajut, să fac masaj cardiac, pentru că toți obosiseră. Doctorul a spus nu, am rămas lângă pat, l-am luat de mâna stângă și i-am spus: CURAJ, SUNTEM TOȚI AICI. Îi curg lacrimile pe lateral, cad spre ureche și îi spun…te aștept la mine în vis, te iubesc și iartă-mă dacă ți-am greșit vreodată cu ceva.
7/8/10 secunde și doctorul șef vine la mine și mă întreabă…. Le spui tu părinților? Nu pot, faceți-o dumneavoastră, vă rog. Mai departe, vă imaginați.
Am fost aproape și voi fi de această familie toată viața mea, chiar dacă m-am rugat la Dumnezeu să nu se întâmple în fața mea. Dumnezeu m-a întărit și am fost acolo. Eu singur.
Faby… vreau sa îti spun doar atât… sunt mândru de tine, pentru că ai câștigat multe meciuri, așa cum mi-ai promis. Din păcate, adversarul tău astăzi a fost mai bun. Doar te rog, de dragul nostru, al tuturor, vino înapoi la părinți tăi printr-un
frățior, să le poți alina durerea. Ai fost, ești si vei rămâne slabiuciunea mea din sală, a scris instructorul.”
Citește și: Tragedie fără margine în Săptămâna Mare! o româncă din Italia a fost găsită moartă în casă