Nu toată lumea este așa de norocoasă, însă. Aproape de București, o bunică își crește singură nepoții, într-o casă modestă. Încearcă să le fie și mamă și tată, iar acest lucru este foarte greu. Raisa și Ioanci sunt doi copii care au pășit în viață cu încredere și cu speranță. Bunica lor încearcă să nu simtă lipsa parinților. Mama celor mici a murit, iar tatăl este în închisoare.
O casă modestă, doi copii plini de vitalitate și o bunică care are speranță că Moș Crăciun nu uită să treacă și pe la ei. Ar părea începutul unei povești, însă este realitatea pură. În casa modestă în care locuiesc Raisa, Ioanci și bunica lor este frig. Afară este iarnă, iar meteorologii anunță un val de răciri în perioada următoare. Bunica are o pensie de 1.500 de lei și alocațiile copiilor sunt singurele surse de venit. Nu au bani de lemne, însă chiar și așa, bunica se luptă din răsputeri să nu le lipsească nimic. Copiii sunt foarte fericiți că Moș Crăciun va veni la ei și deja le-au scris câte o scrisoare.
”Dragă Moşule, vreau să îmi aduci o husă, un trening şi o bucătărie şi aș mai vrea să îmi aduci un cearșaf roz și dacă ai vrea, și o haină pentru Ioanci, adică pantaloni cu Spiderman, tricou cu Spiderman, la fel, tot… tot un hanorac.Veau o cană cu Moș Crăciun, o farfurie cu Moș Crăciun și multe farfurii cu Moș Crăciun, multe căni cu Moș Crăciun și cu Moș Niculae. Moșule, dacă vrei, eu te iubesc din suflet, și adu-mi ce îmi doresc, punct”, i-a scris Raisa lui Moș Crăciun.
Pentru bunica lor Stana, Crăciunul înseamnă fericire, iar fericirea ei sunt nepoții. În rest, această sărbătoare pentru ea reprezintă un efort financiar. Trăiește cu speranța că într-o zi o să fie bine și zâmbește atunci când cei mici sunt fericiți.
”Nu simt nimic. Eu, pentru mine, am zis, că cine mă întreabă ,,domne, dar dumneata?” mie nu îmi trebuie nimic. Ei dacă au ce le trebuie, eu sunt cea mai mulțumită sufletește, că eu pentru ei trăiesc”, spune bunica Stana.
Oamenii de la sate sunt tot mai speriați de scumpirile din ultima perioadă. Nu mai speră să treacă Moș Crăciun pe la ei, ci doar ca ziua de mâine să fie mai bună decât cea de astăzi. Trăiesc cu spaima că nu vor putea să își achite dările, iar cei mai mulți dintre bătrâni au de ales între a plăti facturile, a cumpăra medicamente sau a lua lemne pentru sobă. E o durere inimaginabilă în sufletul lor și tot ce mai așteaptă este o minune care îi ajută să iasă din această situație.