Fostul ministru al Reformei în timpul Guvernului Victor Ciorbea avertizează că urmează vremuri grele pentru România, în special pentru cetățenii îndatorați la instituțiile bancare.
„Cei care au luat credite sunt câteva sute de mii. Cei care nu au legătură cu băncile sunt 12 milioane. Orice intervenție se face de stat în favoarea celor cu credite, pe seama celor fără rate. De ce să nu-i plângem și pe cei care nu au niciun sprijin?
Guvernul finanțează băncile, ca să accepte să mai întârzie plățile. Statul face asta pe seama celorlalți, fără credite, pentru că statul nu are bani. Ia de la unii și dă de la alții. Sunt de acord să dea de la cei bogați la cei săraci, da. Dar nu se întâmplă asta. Există o lege ce permite primăriilor să-i ajute pe cei nevoiași, pe tineri, să le dea locuințe sociale. Dar au fost capturate de toți șmecherii. Apoi, ne mirăm că apare un primar care-i dă afară de pe ăștia.
Acești creditori au fost filtrați. Băncile dau credite doar celor despre care cred că pot da banii înapoi. Eu, dacă aș fi înstărit, nu aș lua credite de la băncile din România, care percep dobânzi de trei ori mai mari decât în companiile-mamă„, a declarat pentru RomâniaTV.net fostul ministru independent.
Ilie Șerbănescu atenționează cetățenii cu privire la faptul că băncile străine, „fiicele” giganților cu sediul central în străinătate, nu „joacă onest” față de România.
„Și în cazul unor programe de finanțare a micilor antreprenori români, creditele se dau tot prin intermediul băncilor, dar tot cui vor ele. Orice ajutor de stat nu trebuie făcut prin bănci. Dacă băncile ar juca un rol onest, da. Dar nu joacă onest.
Băncile nu pot ‘să fie cum trebuie’ pentru că noi (n.r. – România) suntem o colonie. Băncile sunt cum trebuie pentru țările lor de origine, pentru că finanțează economia națională (…) În România, nicio companie străină nu ia credite de la băncile din România, ci de la ‘mamele’ lor din Occident, care dau credite de trei ori mai ieftine”, a concluzionat economistul, pentru RomâniaTV.net.
Ilie Șerbănescu a fost ministru al Reformei în perioada decembrie 1997 – aprilie 1998, în calitate de tehnocrat. El și-a dat demisia după ce a constatat că instituția pe care o conducea era mai degrabă un „consiliu” cu rol decorativ.