Nimic nu este mai frumos in viata unui om decat copilul sau. Iar odata cu venirea pe lume a bebelusului totul se transforma. Intreaga atentie se indreapta catre micuta fiinta care are nevoie de parintii sai la fel de mult ca de celelalte elemente vitale pentru supravietuirea sa. Insa, asa cum oamenii sunt diferiti intre ei, la fel de intampla inca din faza de bebelus.
Sunt unii bebelusi asa numiti „cuminti” („vai ce copil cuminte are doamna X, unde-l pui acolo sta, nici nu simti ca ai copil in casa”) care par a se multumi cu mancarea lor, patutul lor, jucariile lor si cu atentia pe care le-o acorda parintii, atat cata este ea.
Citeşte şi Educaţie copii: 20 de vorbe sau fapte ale părinţilor care induc copiii în eroare
Ei par – si sunt – copii care nu au alte nevoi, pentru ei totul e in regula. Sunt insa alti copii care inca de bebelusi au necesitati emotionale mult mai ridicate si in afara de elementele vitale traiului lor, ei au nevoie de mult mai mult decat atat: sa fie tot timpul tinuti in brate, sa nu doarma singuri in patut, sa fie tot timpul alaturi de parinti, una peste alta sa obtina atentia si afectiunea maxima de la parintii lor. Iar daca n-au parte de aceste lucruri plang, plang si iar plang.
Plangand mult, se autoambaleaza si mai mult, sistemul lor nervos devine mai fragil si vulnerabil si le vine sa planga si mai mult din orice. E un cerc vicios. Asa incat, unii parinti pot ajunge epuizati de un astfel de tip de copil in timp ce altii il inteleg si fac tot ce le sta in putinta sa il creasca fericit si armonios, admitand ca cel mic e altfel decat alti copii insa nefiind o problema in asta.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO