Cel putin asa se credea pana acum. In vremurile moderne, insa, cei doi termeni au capatat alte valente si au devenit „disciplina pozitiva”, „disciplina cu demnitate”, „disciplina cu dragoste”.
Daca multi parinti sunt de acord cu ce inseamna disciplina si de ce trebuie facuta, nu multi sunt de aceeasi parere cand vine vorba despre cum se face disciplina. Iar cea mai controversata dintre modalitati este pedeapsa, fie ea corporala sau nu.
Iata care sunt ideile preconcepute despre disciplina, pedeapsa si educatia copiilor, potrivit lui Kenny Toh, fondatorul Institute of Advanced Parentology.
1. Disciplina inseamna pedeapsa
In mintea multor oameni disciplina este sinonima cu pedeapsa si de aceea termenul „disciplina non-punitiva” nu este deloc confortabil pentru ei. Pentru acesti oameni a nu pedepsi copilul inseamna a nu-l disciplina. Iar fara disciplina, copiii au tendinta sa devina rasfatati, nerespectuosi, necontrolabili.
In realitate, pedeapsa n-are nicio legatura cu disciplina. Pornind si numai de la originile cuvantului „disciplina”, acesta inseamna „instruire”, „invatare”. Asadar, a disciplina un copil inseamna a-l instrui, a-l ajuta sa invete. Iar intrebarile majore pe care ar trebui sa si le puna orice parinte inainte de a lua orice masura in ceea ce priveste educatia copilului sau sunt „Ce trebuie sa-l invat pe copilul meu?” si „Cum il pot ajuta sa invete?”.
Prin pedeapsa ii facem pe copii sa „plateasca” pentru erorile facute sau pentru a experimenta consecintele faptelor lor, astfel incat ei sa fie responsabili de actiunile lor si sa nu mai repete anumite comportamente. Insa, pedepsele genereaza emotii negative, atat pentru parinti, cat si pentru copii si pot avea efecte distructive asupra relatiei parinte-copil.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.