Efectele războiului asupra unui băiat de 5 ani din Ucraina. „Fiul meu ascunde pâine prin casă de teamă că vom rămâne fără mâncare”

Nadia Denysenko (39 de ani) și copiii ei au reușit să scape după trei săptămâni din Mariupol, oraș port din Ucraina aflat sub asediu, bombardat continuu de armata lui Vladimir Putin. De la invazia ruilor şi până au reuşit să scape, au locuit în frig în apartamentul lor rămas fără ferestre după ce un obuz a explodat în apropiere.

Zile întregi abia au avut ce mânca şi au stat şi fără apă de băut. Primul lucru pe care l-au făcut când au ajuns în siguranţă a fost să cumpere pâine, cârnaţi şi apă.

„Am fost atât de fericiți că avem apă îmbuteliată. Am terminat-o în câteva secunde”, a povestit Nadia, într-un interviu pentru BBC.

Citeşte şi: Război în Ucraina, ziua 40.Trupele ruse s-au retras din mai multe zone. Mesajul lui Zelenski pentru seara Premiilor Grammy VIDEO

Alte articole

Ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, reafirmă că România nu va trimite trupe în Ucraina, dar va acorda sprijin logistic

Război în Uraina. Rusia a lovit cu o rachetă balistică oraşul natal al lui Zelenski VIDEO

Femeia îşi aminteşte momentul în care a ajuns într-o oarecare siguranță alături de cei trei copii ai săi, doi băieţi de  14, respectiv 5 ani, și o faţă de 12 ani.

„Când a început războiul, fiul meu cel mic a spus: „Mamă, mi-ar plăcea să iau niște pâine”.

Povestea lor este una dintre sutele de astfel de întâmplări şi arată curajul incredibil de care au dat dovadă ucrainenii în mijlocul unei tragedii. În Mariupolului, Nadia şi copiii ei stateau ziua în spatele zidurilor groase, iar noaptea se ascundeau în subsoluri. De obicei se trezeau la 05:00. Exploziile puternice, uneori departe, alteori aproape, nu lasău pe nimeni să doarmă.

„A fost iadul. Doar iadul”, spune Nadia, care înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, lucra într-un supermarket din oraş. După ce oraşul a fost asediat de armata rusă, Nadia spune că „Trăiam de pe o zi pe alta, fără să avem certitudinea că vom mai fi în viaţă dimineața”.

Citeşte şi: Război în Ucraina. Ruşii au atacat cu rachete şi Mikolaiv. Noi descoperiri macabre în oraşe recucerite

Locuitorii din Mariupol au trăit cele mai mari orori ale agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. Mii de oameni au murit în timp ce forțele invadatoare au înconjurat orașul, atacându-l fără milă din aer, terestru și de pe mare. Mulți locuitori ucişi de soldaţii ruşi sunt îngropați în gropi comune, fără ceremonie și fără nume, în parcuri sau în spaţiile verzi de pe lângă blocuri sau pe marginea drumurilor. Mariupol a devenit o ruină.

„Am fost bombardați puternic. Nu le-a păsat de nimic… Fiul meu a tot întrebat: „De ce sunt explozii?”, povesteşte Nadia. „Îi răspundeam: „Nu-ți face griji, fiule. Sunt doar artificii”.

Nadia a povestit că după ce soldaţii ruşi au invadat oraşul, nu au mai avut nimic de mâncare. Nici măcar cereale sau fulgi de ovăz. Nu conta dacă aveai bani, pentru că în oraș nu mai era nimic de mâncare. Unii vecini ajunseseră să gătească în strada, în bucătării improvizate între clădirile bombardate.

Într-una dintre încercările lor de a fugi din Mariupol s-au dus într-un loc unde s-au adunat mașini, crezând că ar putea fi un punct de plecare. Acolo însă au fost atacați. Au reușit să supraviețuiască doar după ce un bărbat i-a împins pe ea și pe copii  într-o clădire avariată din apropiere.

„Când am plecat, am asistat la ceva groaznic”, mai povesteşte Nadia. O mașină a fost lovită de un obuz. Șoferul, un militar care încerca să-și scoată familia din oraș, a fost rănit la cap. Ea și alții oameni l-au adus într-un subsol, unde o fată, care nu era medic, i-a făcut câteva cusături folosind un ac și aţă obişnuită.

„După ce am văzut toate acestea, ne-am întors acasă și fiul meu mai mic m-a întrebat: „Mamă, de ce încearcă să ne omoare?”, a mai povestit Nadia.

„Ce aș fi putut să-i spun? Nu știu.”

Câteva zile mai târziu, pe 17 martie, Nadia şi copiii ei au reușit în sfârșit să iasă din oraș, ca parte a unui convoi de vehicule private. Mai întâi, au ajuns în satul Mangush. Apoi s-au plecat spre Berdiansk, iar de acolo s-au urcat într-un autobuz către Zaporojie. Drumul era plin de puncte de control înființate de soldați ruși sau separatiști susținuți de ruși.

„Ne-au verificat telefoanele”, povesteşte femeia. Știind că acest lucru se poate întâmpla, îşi ştersese dinainte toate pozele pe care le avea din Mariupol. „Când am plecat din oraș, eram murdari și acoperiţi de noroi. Nu făcusem duș. Când nu ai nimic de băut, nu te gândești să faci un duș”.

Cinci zile au făcut de la Zaporojie până la Lviv, în vestul Ucrainei.

„Suntem în siguranță și putem cumpăra mâncare, dar fiul meu încă ascunde mâncare: pâine, bomboane. O ascunde în diferite părți ale apartamentului în care stăm noi”, spune Nadia.

L-a întrebat de ce face asta şi mi-a răspuns: „Astfel voi mânca ceva mâine”.