Efectele unei misiuni umane pe Marte: Tulburările de somn, principala problemă

Şase voluntari – trei ruşi, doi europeni şi un chinez – au participat la această misiune simulată, denumită „Mars500”, realizată între 2010 şi 2011, în colaborare cu Agenţia Spaţială Europeană (ESA).

În timpul acestui experiment de 520 de zile, oamenii de ştiinţă au studiat efectele psihologice şi fiziologice pe care le au călătoriile îndelungate în spaţiu, cu ajutorul unor instrumente care înregistrau şi măsurau mişcările voluntarilor, perioadele de somn şi starea de veghe, capacitatea lor de concentrare, nivelul de oboseală, stresul şi tensiunile cu ceilalţi membri ai „echipajului”.

Experimentul a fost astfel conceput pentru a simula un zbor spre Marte de 250 de zile, un sejur pe planeta roşie de 30 de zile şi călătoria de întoarcere spre Terra de 240 de zile.

„Este primul studiu efectuat pentru a înţelege mai bine rolul-cheie jucat de ciclurile somnului şi stării de veghe în timpul misiunilor spaţiale îndelungate”, a precizat David Dinges, profesor de psihiatrie la Facultatea de medicină de la Universitatea Pennsylvania.

Alte articole

Focosul MARTE intră RETROGRAD în sensibilul RAC: 7 ianuarie – 23 februarie 2025. Ce SACRIFICII fac ZODIILE

Focosul MARTE intră în fierbintele LEU – 4 noiembrie 2024. Ce TEME importante au de rezolvat ZODIILE până în iunie 2025

El este principalul autor al acestui studiu publicat în cel mai recent număr lansat de Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Analiza datelor obţinute a dezvăluit faptul că membrii echipajului misiunii Mars500 au devenit tot mai sedentari pe parcursul misiunii, un aspect reliefat prin creşterea timpului destinat somnului şi perioadelor de odihnă.

Voluntarii au suferit cel puţin o tulburare a somnului, a capacităţii de concentrare şi o dereglare a ciclului somn/ stare de veghe, fapt care i-a făcut pe cercetători să se gândească la o slabă sincronizare a ritmului circadian – un ciclu natural de 24 de ore.

„Analizate în ansamblu, aceste măsurători arată necesitatea de a menţine artificial pe durata unei misiuni spaţiale îndelungate un ritm circadian natural, aşa cum este el cunoscut pe Terra, pentru a asigura o cantitate şi o calitate a somnului, care permite o activitate optimă, după trezirea astronauţilor”, a explicat profesorul Mathias Basner, de la Universitatea Pennsylvania, coautor al studiului.

Potrivit aceluiaşi cercetător, pentru a menţine densitatea musculară a astronauţilor, care se reduce în condiţii de microgravitaţie, este nevoie de o expunere suficientă la lumină, o alimentaţie adaptată şi practicarea de exerciţii fizice.

Toate acestea vor fi indispensabile pentru a menţine sănătatea fizică şi mintală a viitorilor astronauţi pe parcursul întregii misiuni.

Până în prezent, cele mai îndelungate sejururi în spaţiu efectuate de astronauţi nu au depăşit şase luni şi au fost efectuate la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS) şi la bordul fostei staţii orbitale ruseşti MIR.

Începând din 2015, doi astronauţi – un american şi un rus – vor petrece câte un an la bordul ISS, cu scopul de a studia efectele pe care le au sejururile prelungite în spaţiu asupra organismului uman.