Din toate judeţele ţării începeau să sosească la Comitetul Central al Partidului telegrame şi scrisori de felicitare, scrie observator.tv. Despre cum era sărbătorită în familie amintea Camil Roguski, arhitect al lui Nicolae Ceauşescu într-un interviu publicat în 2007 în ziarul Cronica Română.
„Ceauşescu îi oferea un buchet uriaş de flori. Copiii veneau, o felicitau, îi aduceau flori şi atât. Primul care pleca era Nicu. De fapt, Ceauşeştii nu erau persoanele cu care să stai, chiar dacă era ziua lor. El era, cu certitudine, mult mai vesel, mai antrenant decât ea. Era un bonom, care-şi iubea enorm soţia”, spunea Camil Roguski.
Corneliu Vadim Tudor a scris numeroase poeme în care ridica în slăvi cuplul dictatorial, pe Elena şi pe Nicolae Ceauşescu:
Odă către tovarăşa Elena Ceauşescu, prima femeie a ţării
„Elena Ceauşescu, omul ce întruchipează pe vecie
Femeia acestei naţii, atât de plină de virtuţi,
Mândrie, cinste, frumuseţe şi monument de hărnicie,
Pentru acestea toate, iată, iţi vine dreapta ţării să săruţi.
E mama, plină de iubire şi om politic, cu renume
Şi e savantul, pentru care nici o izbândă nu e grea.
Ea duce faima ştiinţei noastre şi a ţării în întreaga lume
Iar patria o proslăveşte şi se mândreşte azi cu ea.
Această nobilă plămada e un destin şi o conştiinţă
Tovarăşa e de o viaţă eroului naţional Iar existenţa lor de luptă – o glorioasă biruinţă
Pe drumul răscolit de patimi sub arcul ţării triumfal,
În tot ce face ea aduce un spor de cinste şi candoare,
Un înţelept şi un fluviu de omenie
Pecetea ei de puritate se simte în fiece lucrare
Pe unde calcă cresc izvoare şi macii îi înfloresc sub paşi.”