Elita insomniacilor. Oamenii „programaţi” genetic să doarmă numai patru ore pe noapte GALERIE FOTO

Pentru majoritatea oamenilor, trezitul înainte de ora 5 dimineaţa înseamnă „trezitul cu noaptea-n cap”. Somnul de noapte sub 7 ore ne poate afecta performanţele fizice şi intelectuale, spun specialiştii. Şi nu numai atât, căci, cu timpul, ne putem alege cu probleme grave de sănătate, ca obezitatea, diabetul, cancerul sau riscăm chiar şi moartea prematură.

Există însă şi excepţii. Pentru o mână de oameni de pe planetă, somnul de noapte de 4 sau 5 ore este somnul ideal. Orice oră de somn în plus este pentru ei un somn inutil.

Somnul este „scris” în gene

Specialiştii au ajuns la concluzia că durata extrem de redusă a somnului de noapte ţine de genele respectivului individ care îi permit „să se refacă” în 4 sau 5 ore de somn, cât alţii în 7 sau 8 ore. Gena somnului redus se regăseşte la maximum 3% din populaţia globului, după cum au estimat specialiştii.

Ei au mai constatat că „insomniacii” sunt în general mai energici, mai eficienţi şi mai motivaţi în activităţile pe care le desfăşoară şi pot obţine performanţe profesionale remarcabile. Tipul genetic al fiecăruia dintre noi influenţează modul în care peste o sută de mecanisme ale creierului determină tiparul somnului unui individ.

Cei care nu posedă gena insomniei nu trebuie încerce să se „antreneze” după modelul insomniacilor genetici, deoarece nu vor obţine rezultatul scontat. Din contră, riscă să-şi deterioreze sănătate şi performanţele fizice şi intelectuale.
 
Lumea oamenilor care dorm puţin

Problema celor care dorm puţin a fost readusă în actualitate după moartea celebrului premier britanic Margaret Thatcher, supranumită şi „Doamna de Fier”, renumită şi pentru faptul că dormea doar 4 ore pe noapte. Având o capacitate de muncă formidabilă, Thatcher îşi ţinea de multe ori până la 2-3 dimineaţa colaboratorii din echipa ministerială când avea ceva important de lucru, iar la ora 5, ea era deja trează şi îşi începea ziua ascultând emisiunea „Farming Today”, după cum a povestit Bernard Ingham, fostul ei secretar, citat de BBC.

De asemenea, unul dintre cei mai buni prieteni ai baroanei, lordul McAlpine, fost trezorier al Partidului Conservator britanic, a dezvăluit că Thatcher „lucra până în seara Crăciunului”.  „Când alţii se duceau la culcare, ea se apuca să lucreze”, a mai spus McAlpine.

În cartea „Doamna de Fier”, biograful ei, John Campbell scria că această rutină – culcatul târziu, trezitul devreme – a făcut din ea „cea mai  bine informată persoană”. Succesorului ei în funcţie, John Major, i-a  venit foarte greu să se adapteze când a preluat funcţia, deoarece „a găsit un personal civil obişnuit cu un premier care nu dormea aproape niciodată, iar Major obişnuia să doarmă 8 ore pe noapte”.

Cu acest regim, Thatcher i-a exasperat, probabil, pe mulţi dintre colaboratorii ei. Chiar şi soţul ei,foarte înţelegător de altfel, şi-a ieşit odată din fire şi i-a spus pe un ton autoritar: „Femeie, la culcare!”...

Păsările de noapte din lumea afacerilor

Oamenii de afaceri, mai ales finanţiştii din marile corporaţii sunt recunoscuţi ca fiind „păsări de noapte”. Dorm puţin pentru că au răspundere mare şi muncesc din greu pentru a face faţă concurenţei şi a-şi consolida cariera în sistem. În cercurile lor se spune că este „semn de slăbiciune să recunoşti că ai nevoie de somn”, dezvăluie analiştii în domeniu.

De obicei, încep să lucreze de la 6.30 dimineaţa şi termină la pe la ora 7.00 seara. „După Crăciun sau petrecerile de vară trebuie să pleci ultimul şi să vii primul în dimineaţa următoare. Când sunt întâlniri speciale de afaceri care durează mai mult, mai trag un pui de somn vreo două ore, în birou, şi o iau apoi de la capăt. Iar Socializarea în interes profesional durează până aproape de ora 3.00 dimineaţa”, au mai dezvăluit specialiştii care au stat de vorbă cu aceşti oameni.

Între faimoşii insomniaci din lumea afacerilor se numără directorii executivi Marissa Mayer, de la Yahoo, precum şi  Indra Nooyi, de la Pepsi, care dorm doar 4 ore pe noapte.

Şi liderii militari dorm puţin. Unii, pentru că nu le ajunge programul de lucru pentru a rezolva toate problemele, iar alţii, pentru că au în gene acest obicei. În plus, excesul de adrenalină le întreţine starea prelungită de veghe. Unul dintre ei este chiar fostul şef al CIA, David Petraeus, care doarme 4 ore pe noapte.

Faimoşii fără somn

În  „elita insomniacilor” se regăsesc multe nume celebre. Cântăreaţa Madonna doarme tot 4 ore pe noapte, cu toate că şi-ar dori să doarmă ca un om normal. Dar suferă de insomnie cronică şi dă vina pe faptul că este „dependentă de muncă, cântăreaţă, artistă de film şi mamă, toate într-una şi aceeaşi persoană”.

Scriitorul Charles Dickens era notoriu pentru insomniile lui, în timpul cărora îi plăcea să facă plimbări lungi. Odată a mers de la Londra, în Kent.

Şi fostul preşedinte american, Bill Clinton, pierdea nopţile. Lucra până târziu şi dormea 4-5 ore pe noapte. În schimb, succesorul său în fucţie, George W.Bush, era în pat de la ora 10:00 seara.

Faimosul miliardar Donald Trump doarme şi mai puţin, mulţumindu-se cu numai 3 ore pe noapte.

Chitaristul de la Rolling Stones, Keith Richards a bătut odată toate recodurile de insomnie, rezistând fără să doarmă 9 zile la rând, după care a căzut brusc din picioare şi  şi-a rupt nasul.

Şi Winston Churchill a supravieţuit cu 4 ore de somn pe noapte, în timpul războiului, dar se spune că trăgea câte un pui de somn după-amiaza.

Când Napoleon Bonaparte ar fost întrebat câte ore doarme, el a răspuns cu subînţeles: „şase pentru un bărbat, şapte pentru o femeie şi opt pentru un nebun”.

Celebrul pictor Leonardo Da Vinci se înscrie şi el în galeria faimoşilor insomniaci, obişnuit să nu doarmă mai mult de 5 ore pe noapte.