„Ne aflăm într-o situație oarecum ciudată, că istoria o va scrie Procuratura. Dar nu fiindcă Procuratura ar fi avut această intenție. O spunem foarte deschis. Ba, dimpotrivă, a făcut tot ce a putut 30 de ani ca să blocheze orice demers pentru aflarea adevărului”, a spus Constantinescu, la o dezbatere dedicată Mineriadei din 13-15 iunie 1990, organizată în cadrul Cafenelei critice, la Club A.
El a mărturisit că așteaptă cu ”strângere de inimă”, de fiecare dată, 13 — 15 iunie în care „apar o serie întreagă de persoane care spun ‘Nu știm adevărul!'”. „Nu! Adevărul îl știm. Nu suntem capabili să îl spunem și nu suntem capabili să îl asumăm”, a spus fostul președinte, adăugând că „aceasta este într-adevăr drama și criza morală în care se află poporul român”.
Constantinescu a afirmat că rolul elitelor intelectuale este de a scrie istoria ”adevărată”.
„Au trecut 30 de ani și nu suntem în stare să ne scriem istoria. Acesta este rolul elitelor intelectuale și este rolul mediului academic”, a precizat fostul președinte, spunând că „limitele comunismului în România” se situează în 1992, sau chiar în 1996. „Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului ar trebui să cuprindă în mod hotărât nu numai ce s-a întâmplat în timpul Revoluției, dar și ce s-a întâmplat în acțiunile criminale din 1990”, a menționat Emil Constantinescu.
În opinia acestuia, ar trebui să fie elaborate teze de licență și de doctorat având ca temă acea perioadă, deoarece „există toate documentele, care, din păcate, acum sunt la Procuratură”.
„Gravitatea și implicarea foarte multor persoane cu funcții de răspundere face ca adevărul să nu fie cunoscut”, a afirmat Constantinescu, pentru care „în România se manipulează prin cuvinte — teroriști, mineriadă — niște cuvinte care simplifică și manipulează”.
„Cuvântul mineriadă ascunde, de fapt, caracterul unei acțiuni de stat, pregătită de SRI condus în vremea aceea de Măgureanu și de unitatea doi și un sfert — pe care am desființat-o, s-a reînființat la Ministerul de Interne — care era Securitatea orașului București. Minerii au fost manipulați în primitivitatea lor, dar nu ei erau cei care știau. Pentru că toate au fost direcționate”, a spus el.
Totodată, Emil Constantinescu a deplâns „incapacitatea noastră de a lămuri” adevărul despre acele evenimente.
El a pledat pentru restabilirea „demnității istoriei noastre”, care ar consta în construcția civică formată în post-comunismul românesc, în jurul Universității, începând cu înființarea Ligii Studenților, cu asumarea rolului de „tribună de dezbatere intelectuală” al Pieței Universității, continuând cu Solidaritatea Universitară — „un for de gândire excepțional care a unit prima dată toate mințile luminate ale României”, apoi cu înființarea Alianței Civice și a Convenției Democratice din România.
„Aceasta a fost construcția care a permis ca România să nu fie un Belarus, sau Rusia lui Putin astăzi. A spart drumul care se construise — nu numai economic, ci și politic — de dominare a fostelor structuri comuniste”, a spus fostul președinte.
Acordurile celebrului „Imn al Golanilor” au răsunat miercuri seară în Club A, în deschiderea dezbaterii despre „Mineriada” din iunie 1990, pe care a propus-o Cafeneaua critică, eveniment analizat din multiple perspective — istorică, politică, etică, juridică.
La eveniment au luat parte, alături de amfitrionul evenimentului, criticul și istoricul literar Ion Bogdan Lefter, analist politic, rectorul Universității din București, Mircea Dumitru, profesorii Paul Cornea, Silviu Angelescu, Gabriel Andreescu și Lazăr Vlăsceanu, Wiliam Totoc, Teodor Mărieș, profesori de atunci ai Universității de Arhitectură, istorici, politologi, intelectuali. Ei au evocat momentele „Mineriadei” din iunie 1990, care constituie obiectul unui dosar penal, aflat astăzi, după aproape 27 de ani, în curs de finalizare.