EMIL RACOVITA l-a salvat pe Roald Amundsen de scorbut. Topul marilor exploratori ai lumii

EMIL RACOVIŢĂ, celebrul savant, explorator, speolog şi biolog român, este omagiat de Google, printr-un Doodle, la 145 de ani de la naştere. 

EMIL RACOVIŢĂ, născut pe 15 noiembrie 1868, este considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran – peşteri şi pânze freatice de apă). EMIL RACOVIŢĂ  şi-a petrecut copilăria în judeţul Vaslui. EMIL RACOVIŢĂ şi-a început educaţia la Iaşi, ca elev al lui Ion Creangă şi mai târziu al lui Grigore Cobălcescu, continuând apoi la liceul „Institutele Unite”. Apoi, EMIL RACOVIŢĂstudiază la Facultatea de Drept din Paris, după dorinţa tatălui său, dar audiază concomitent şi cursurile Şcolii de antropologie. După obţinerea cu succes a licenţei în drept, EMIL RACOVIŢĂ se înscrie şi la Facultatea de Ştiinţe din Universitatea Sorbona, Paris, după absolvirea căreia (1891) lucrează la laboratoarele Arago în cadrul staţiunii biologice marine de la Banyuls-sur-Mer, unde efectuează o serie de scufundări la adâncimea de 10 m cu un echipament clasic Siebe-Gorman, pentru a studia viaţa subacvatică. EMIL RACOVIŢĂ îşi ia doctoratul în 1896. În timpul expediţiei din Antarctica, EMIL RACOVIŢĂ a avut posibilitatea să studieze viaţa imenselor mamifere acvatice, dar şi a pinguinilor. El a rămas în istoria ştiinţei ca descoperitor al balenei cu cioc. În total, EMIL RACOVIŢĂ şi colegii săi au publicat nu mai puţin de 60 de volume în urma expediţiei la bordul navei „Belgica”, reprezentând o contribuţie ştiinţifică mai mare decât a tuturor expediţiilor antarctice anterioare luate la un loc. Savantul român EMIL RACOVIŢĂ a întreprins un studiu aprofundat asupra vieţii balenelor, pinguinilor şi altor păsări antarctice, care i-a adus o reputaţie bine meritată.

EMIL RACOVIŢĂ, 145 de ani de la naştere celebraţi de Google

Fie ca a fost vorba de glorie, de supravietuire, de speranta imbogatirii sau, pur si simplu, de curiozitate, dorinta de a explora necunoscutul s-a dovedit o trasatura definitorie a speciei noastre. Explorator poate fi considerat acel Om de Cro-Magnon care a depasit pentru prima data granitele Africii pentru a se aventura spre salbatica Europa de acum 60.000 de ani precum, la fel de bine, il putem numi explorator si pe primul om care a zburat dincolo de atmosfera terestra. Nu la ei ne vom referi insa aici ci la cei care, mai mult sau mai putin tributari asa numitei Epoci a Marilor Explorari, au redescoperit Pamantul, transformandu-l pentru totdeauna. EMIL RACOVIŢĂ A FOST UNUL DINTRE MARII EXPLORATORI AI LUMII. cu unii dintre cei prezenţi în Top 10 s-a intersectat. 

10. Bartolomeo Diaz (1451 – 1500)

Daca ar exista o expresie care sa il defineasca cel mai bine pe portughezul Bartolomeo Diaz (Bartolomeu Dias), aceasta ar fi, cu siguranta, „deschizatorul de drumuri”. Numai gandindu-ne la faptul ca Vasco da Gama, Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci, ca sa numim doar cativa dintre cei mai cunoscuti exploratori ai vremii, i-au folosit hartile si insemnarile in expeditiile lor, ne putem da seama de importanta pe care Diaz a avut-o in descoperirile care i-au urmat. 

Expeditia intreprinsa de Bartolomeo Diaz intre 1487 si 1488 a fost una secreta pentru o lunga perioada de timp, si asta pentru ca scopul ei principal era acela de a descoperi o cale maritima catre India, prin sudul Africii… un deziderat indraznet daca avem in vedere faptul ca atat musulmanii, cat si Venetia acelor vremuri, detineau monopulul comertului cu Asia. In cele 16 luni cat a durat temerara sa calatorie, portughezul a strabatut peste 8000 de kilometri pe mare, cartografiind aproximativ 2030 de kilometri de coasta africana inca necunoscuta. El este cel care a descris pentru prima oara o intalnire cu nativii sud-africani si tot el are meritul de a fi atins pentru prima data Capul Bunei Sperante (pe care il numise atunci Cabo das Tormentas – Capul Furtunilor). Chiar daca nu si-a implinit niciodata visul, acela de a ajunge in India, Bartolomeo Diaz este considerat primul european care a strabatut sudul Africii si care a demonstrat ca Oceanul Indian nu este doar o mare inchisa, asa cum se crezuse pana atunci. Nevoit sa se intoarca din drum din cauza unei epidemii de scorbut si a unei posibile revolte a echipajului, Diaz spera la o a doua calatorie care sa il duca, de acea data, pana in Indii. Visul i-a fost destramat 9 ani mai tarziu, in 1497, atunci cand un alt portughez, Vasco da Gama, era numit de casa regala portugheza sa conduca urmatoarea expeditie. Folosind hartile realizate de Diaz, da Gama atingea la 20 mai 1498 atat de ravnita destinatie.

9. Vasco da Gama (1460/1469 – 1524)

Probabil ca doar cautarea Sfantului Graal a putut da nastere in Evul Mediu mai multor patimi si mai multor expeditii temerare decat a facut-o posibila ruta maritima catre Indii. Si ce exemplu poate fi mai elocvent decat al celui care a ramas in istorie drept primul om care a strabatut Atlanticul si Oceanul Indian pentru a dovedi ca supozitiile geografilor vremii sunt reale… nimeni altul decat portughezul Vasco da Gama?

Atunci cand da Gama dadea semnalul inceperii istoricei sale calatoriii, la 8 iulie 1497, nimeni nu se asteptase ca el sa fie numit lider al expeditiei in detrimentul mult mai experimentatului navigator Bartolomeo Diaz. In fond, chiar Diaz fusese cel care ii alesese corabiile mai tanarului sau omolog si chiar il insotise pentru o scurta perioada de timp in expeditia sa. Si totusi, dintr-un capriciu al regelui portughez Manuel I, ilustrul necunoscut pe atunci, Vasco da Gama, pornea in calatoria care avea sa schimbe destinele lumii si care, la finalul ei, urma sa ii asigure nemurirea. Spirit mult mai pragmatic decat Diaz, acesta si-a condus cu o mana de fier cei 200 de membri ai echipajului cale de peste 10.000 de kilometri, un record absolut la acea vreme si, dupa ce a strabatut Oceanul Indian in numai 23 de zile, atingea la 20 mai 1498 portul indian Calicut. Ruta maritima catre Indii fusese descoperita. De acum, lumea intra intr-o noua era.

Vasco da Gama a fost insarcinat de catre suveranul portughez sa conduca si o a doua expeditie catre India, in anul 1502, de data aceasta in fruntea a nu mai putin de 20 de nave de razboi, pentru a impune interesele tarii sale in Estul indepartat. Recunoscut deja pentru duritatea caracterului si pentru violenta fata de oponentii sai, da Gama si-a creat o reputatie de temut printre negustorii arabi si indieni, mai ales dupa ce a incendiat o corabie plina cu pelerini musulmani care se intorceau de la Mecca, si a scufundat o intreaga flota (29 de nave) din Calicut. Un an mai tarziu, la intoarcerea in Portugalia, Vasco da Gama primea in semn de recunostinta titlul de Duce de Braganza, precum si drepturi feudale asupra provinciei Vidigueira. Portughezul s-a stins din viata in 1524, in timpul celei de a treia expeditii in India, in urma unei puternice epidemii de malarie. Trupul sau a fost repatriat si, in prezent, se afla inmormantat in Manastirea Sfanta Maria din Belem, Lisabona.

8. Cristofor Columb (1451 – 1506)

Tot o ruta catre Indii a incercat sa afle si celebrul genovez aflat in slujba Spaniei, Cristofor Columb (Cristobal Colon dupa numele sau hispanizat), atunci cand, la 3 august 1492, ridica ancora catre ceea ce avea sa devina una dintre cele mai mari descoperiri ale ultimului mileniu… America. De altfel, desi a intreprins nu mai putin de 4 voiaje intre 1492 si 1502, explorand o mare parte a Americii Centrale si a insulelor din estul celor doua Americi, Columb a murit convins ca a descoperit legendarul drum catre coasta estica a Indiei. Meritul de a demonstra ca lumea lui Columb este mult mai mare decat crezuse acesta si ca, de fapt, genovezul descoperise un alt continent, complet necunoscut pana in acel moment, apartine insa unui alt explorator italian, florentinul Amerigo Vespucci (1454 – 1512). Ca o ironie a sortii, la doar un an dupa moartea lui Columb, in 1507,cartografii germani Martin Waldseemuller si Matthias Ringmann numeau continentul descoperit de genovez… America.

Chiar daca meritul de a fi descoperit Lumea Noua nu ii mai apartine decat formal lui Cristofor Columb, acesta fiind devansat cu aproape cinci secole de vikingii lui Leif Erikson, el este acela care a dat startul colonizarii Americilor, actiune care avea sa schimbe radical fata lumii cunoscute la acea vreme.

7. David Livingstone (1813-1873)

O figura aparte in grupul elistist al marilor exploratori ai lumii o constituie, fara doar si poate, cea amisionarului scotian David Livingstone. Carismatic, indragostit pana la fanatism de Africa, aprig luptator impotriva sclaviei, Livingstone s-a dovedit un pionier in ceea ce priveste explorarea Continentului Negru, cu atat mai mult cu cat expeditiile sale au avut loc intr-o perioada in care putini aveau curajul sa se aventureze in lumea salbatica a junglelor, a savanelor si a necunoscutelor triburi africane.

Plecat initial ca misionar in Africa de Sud, in 1840, David Livingstone a fost socat de realitatile vietii de pe Continentul Negru, in special de sclavia practicata pe scara larga, un veritabil flagel impotriva caruia isi propunea sa lupte cu toate puterile sale. Astfel, are loc in 1849 prima expeditie catre centrul Africii, scotianul traversand atunci desertul Kalahari de la sud la nord. Trei ani mai tarziu, Livingstone porneste intr-una dintre cele mai temerare calatorii din istorie, devenind primul european care a strabatut continentul african de la vest la est (din Luanda, pe tarmul Atlanticului, pana la Quelimane, pe malul Oceanului Indian). Tot atunci, misionarul scotian descoperea si gura de varsare a fluviului Zambezi, si tot el era cel care identifica impresionanta cascada Mosi-oa-Tunya, pe care o reboteza Victoria.

Intors temporar in Anglia, Livingstone este tratat ca un erou national si, dupa ce renunta la misionarism pentru a a-si continua expeditiile, primeste fonduri din partea Societatii Regale de Geografie pentru a finanta o calatorie cu un vapor cu aburi, care sa identifice o ruta navigabila pe Zambezi catre interiorul Africii. Incercarea sa din 1858 ramane insa fara succes, datorita apelor improprii navigatiei si, poate, si a lipsei calitatilor sale de lider in misiuni de asemenea amploare. Reintors sase ani mai tarziu, in 1864, David Livingstone nu sta prea mult pe ganduri si organizeaza o noua expeditie, de data aceasta in cautarea izvoarelor Nilului, expeditie care esueaza la fel ca ultima. Cu toate acestea, hartile intocmite de scotian aveau sa se dovedeasca de o importanta covarsitoare in viitoarele misiuni europene de explorarea a Africii. Livingstone s-a stins din viata in Zambia, la 4 mai 1873, din cauza malariei si a unei hemoragii interne cauzate de o puternica dizenterie. Trupul sau a fost transportat la Londra, acolo unde a fost inmormantat in Abatia Westminster.

6. Sir Francis Drake (1540-1596)

„Fabulos”… Acesta ar fi singurul termen care sa poata defini viata si personalitatea unuia dintre cele mai indragite personaje din istoria Angliei, Sir Francis Drake. Comerciant de sclavi, corsar, invingator al Invincibilei Armade spaniole, influent om politic si cavaler al reginei Elisabeta I a Angliei, Drake isi gaseste locul in lumea exploratorilor printr-o realizare de exceptie, el fiind totodata cel de al doilea om care a realizat inconjurul lumii pe mare si primul englez care a reusit o astfel de performanta.

Marea a insemnat totul pentru Francis Drake, cel care la varsta de mai putin de 13 ani lucra deja ca ucenic pe o nava comerciala din Canalul Manecii. La numai 20 de ani, el devine capitanul propriul vas si se lanseaza in traficul de sclavi pe care ii transporta in Lumea Noua. Aici avea sa aiba parte si de primul contact cu spaniolii, o infruntare sangeroasa care ii lasa pentru tot restul vietii o ura nestinsa fata de acestia. La scurt timp devine corsar in slujba reginei Elisabeta I si, din ordinul acesteia, porneste in fruntea unui echipaj format din 6 corabii si 164 de oameni in calatoria care avea sa ramana pentru totdeauna in istoria Angliei. Desi scopul sau era acela de a prada cat mai multe galioane spaniole din estul Americii de Sud, Drake nu ajunge in Pacific decat cu nava amiral, restul ambarcatiunilor fiind fie scufundate de furtuna fie distruse chiar de catre englez din cauza pierderii echipajului.

Pentru a atinge Oceanul Pacific, Drake devenea in 1578 primul englez care strabatea Stramtoarea Magellan si, in speranta de a descoperi un pasaj nordic care sa ii permita intoarcerea in Atlantic, el naviga in nordul coastelor vest-americane mai mult decat o facuse orice alt european inaintea sa. Convins ca aceasta trecere nu exista, Francis Drake se indrepta atunci catre Africa, nu inainte de a strabate Arhipelagul Filipine si de a-si incarca nava cu atat de mult ravnitele mirodenii asiatice. In septembrie 1580, Drake ajungea din nou in Anglia. Era primul om dupa Magellan care reusise inconjurul lumii pe mare. Opt ani mai tarziu, in 1588, englezul scria o noua pagina glorioasa din istoria tarii sale dupa ce, in functia de vice-amiral, invingea Invincibila Armada spaniola. Francis Drake s-a stins din viata la 29 ianuarie 1596 din cauza dizenteriei, in timp ce incerca sa asedieze portul spaniol San Juan din Puerto Rico. Trupul sau a fost incredintat apelor marii, conform unui stravechi obicei marinaresc.

5. Marco Polo (1254 – 1324)

Nu multi sunt cei care aleg o viata plina de aventuri in locul uneia lipsita de griji, asa cum a facut-oilustrul venetian din secolul al XIII-lea, Marco Polo. Descendent al unei familii cu o bogata traditie in comertul cu bijuterii, afacere extrem de profitabila de altfel, Polo renunta la beneficiile materiale in schimbul unei experiente care avea sa ii schimbe viata si care sa ii asigure un loc nemuritor in ierarhia celor mai mari exploratori ai lumii.

Totul a inceput in 1260, an in care Niccolo, tatal lui Marco Polo, parasea Venetia pentru o calatorie de afaceri spre Marea Neagra. Atras de mirajul povestirilor despre Orientul Indepartat si despre legendarul Drum al Matasii, venetianul se alatura atunci unei expeditii care avea sa il poarte pana la curtea lui Kublai Han, liderul mongol al Chinei acelor vremuri. Fascinat de lumea noua pe care o descoperise, Polo leaga o stransa prietenie cu nepotul ilustrului Gingis Han si, noua ani mai tarziu, se intorcea in Venetia pentru a-l convinge pe Papa sa organizeze o noua expeditie cu scopul de a propovadui crestinismul in China. Insotitudu-si tatal in Orientul Indepartat in 1275, Marco Polo avea sa isi petreaca urmatorii 17 ani explorand cea mai mare parte a Chinei si, fapt neconfirmat in totalitate, ajungand in premiera pentru un european in dreptul stramtorii Bering.

Povestea fascinanta a calatoriilor sale a fost scrisa nu de Polo, asa cum multi au crezut, ci de un alt italian, un anume Rustichello din Pisa, scriitor care il descopera pe venetian intr-o inchisoare din Genova, acolo unde acesta ajunsese dupa ce se implicase direct in luptele navale dintre cele doua state italiene. „Milionul” si „Calatoriile lui Marco Polo”, cartile in care erau descrise aventurile sale, s-au dovedit extrem de populare fiind traduse ulterior in multe limbi europene. Impresionati, genovezii il eliberau pe Polo, iar acesta se intorcea in Venetia, acolo unde avea sa isi petreaca tot restul vietii. Ilustrul explorator s-a stins din viata la 8 ianuarie 1324.

4. Roald Amundsen (1872 – 1928)

Demn urmas al legendarilor exploratori scandinavi din urma cu peste un mileniu, norvegianul Roald Amundsen este, alaturi de Douglas Mawson, Robert Falcon Scott si Ernest Shackleton, o figura ilustra a perioadei numita de specialisti, Era Eroica a Explorarilor Antarctice. In fapt, daca vreodata s-ar dovedi, Amundsen ar putea fi considerat omul care a atins in premiera atat Polul Sud cat si Polul Nord.

Puternic atras de fascinatia vietii de explorator, Roald Amundsen si-a abandonat studiile la numai 21 de ani pentru a se dedica in totalitate unei calatoriilor pe mare. Astfel, in 1897, la varsta de 27 de ani, norvegianul se regaseste in compania ilustra a celor mai promitatori oameni de stiinta ai vremii, intr-o calatorie care avea sa ramana in istorie. Este vorba nava Belgica, si de prima incercare de a atinge Antarctica efectuata vreodata de europeni. Condusa de belgianul Adrien de Gerlache, expeditia avea insa sa esueze odata cu blocarea navei intre gheturile sudice. Echipajul a fost salvat numai de eforturile concentrate ale medicului Frederick Cook si ale romanului Emil Racovita, cei care au evitat o epidemie de scorbut sau, mai rau, o moarte prin inanitie a marinarilor, vanand foci pe banchizele polare si oferind exploratorilor carnea cruda a acestora.

Fara sa isi piarda entuziasmul in urma acestei intamplari, Amundsen se indreapta doar 6 ani mai tarziu, in 1903, catre Polul Nord, descoperind atunci Pasajul Nordic, puntea de legatura dintre Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific, un deziderat care dura de peste patru secole, inca de pe vremea marilor exploratori medievali. Tot atunci, norvegianul intra in contact cu triburile de inuiti de la care invata tehnicile esentiale de supravietuire in conditii de frig extrem, tehnici care aveau sa se dovedeasca extrem de importante in calatoriile sale viitoare.

Anii 1910-1912, il gasesc pe Roald Amundesn intr-o cursa epica pentru cucerirea Polului Sud. Desi initial intentionase sa atinga Polul Nord, norvegianul afla dezamagit ca Frederick Cook si Robert Peary realizasera in 1908 si 1909 pasul catre cel mai nordic punct al Terrei. Indreptandu-si atentia catre Antarctica inca neexplorata, Amundsen iesea, de data aceasta victorios, doar experienta acumulata alaturi de inuiti facandu-l castigator in fata englezului Robert Falcon Scott, plecat spre Polul Sud in aceeasi perioada. Era 14 decembrie 1911.

Visul de a atinge si Polul Nord nu se stinsese insa si, dupa mai multe tentative esuate, Amundsen isi atinge obiectivul in 1926, la bordul zepelinului Norge. Cum toate cele trei expeditii care sustinusera ca atinsesera Polul au fost contestate (Frederick Cook in 1908, Ribert Peary in 1909 si Richard Byrd in 1926), putem avea in persoana lui Roald Amundsen pe omul care a atins in premiera ambii poli ai Pamantului.

Norvegianul a disparut in conditii misterioase la 18 iunie 1928, in timp ce incerca sa salveze membrii unui zepelin italian prabusit dupa intoarcerea de la Polul Nord. Corpul sau nu a fost gasit niciodata.

3. Alexander von Humboldt (1769 – 1859)

Spirit enciclopedic, vesnic in cautarea noului, explorator cu vocatie de geniu, germanul Alexander von Humboldt a fost considerat de catre critici, pe buna dreptate, un demn urmas al anticului Aristotel. In fapt, intr-o Europa marcata de razboaiele napoleoniene, Humboldt a fost singurul om capabil sa eclipseze prin realizarile sale, chiar daca intr-un cu totul alt domeniu, personalitatea covarsitoare a lui Napoleon Bonaparte. Chiar si astazi, la 250 de ani de la moartea sa, Alexander von Humboldt este privit ca unul dintre cei mai mari oameni de stiinta care au existat vreodata.

Vocatia sa s-a manifestat cu precadere de-a lungul celor cinci ani (1799 –1804), in care a explorat o mare parte a Americii de Sud, a Mexicului, Cubei si a Statelor Unite ale Americii. Inarmat cu o rigoare tipic prusaca si cu o rabdare de fier, Humboldt a reusit sa adune si sa clasifice intr-un numar impresionant de volume, o parte importanta a florei, faunei, precum si a vestigiilor arheologice din Lumea Noua, intr-o maniera considerata astazi drept primul model stiintific in adevaratul sens al cuvantului. Tot el a fost cel care, in 1804, a realizat primul recensamant, chiar daca rudimentar, al nativilor amerindieni din sudul Americii de Nord, estimand numarul acestora la aproximativ 6 milioane.

Perioada cuprinsa intre 1811 – 1818, il gaseste pe Alexander von Humboldt in cea mai lunga dintre expeditiile sale, cea din Rusia, atunci cand strabate circa 15.500 de kilometri in incercarea de a afla cat mai multe date despre o tara inca necunoscuta multora dintre contemporanii sai. El aprecia corect pentru prima data dimensiunile platoului Central-Asiatic si, spre satisfactia guvernului rus, descoperea diamante in zona muntilor Urali. Von Humboldt s-a stins din viata la 6 mai 1859, la venerabila varsta de 89 de ani, lasand in urma sa una dintre cele mai ample si complete lucrari realizate vreodata in domeniul stiintelor naturale. Modelul urmat de el in clasificarea si catalogarea datelor obtinute in timpul expeditiilor s-a transfomat cu timpul in tiparul stiintific folosit in astfel de ocazii.

2. James Cook (1728 – 1779)

Departe de a fi doar un soldat si un navigator incercat, capitanul James Cook poate fi caracterizat drept unul dintre primii exploratori europeni care au realizat lungi calatorii oceanice in scopuri pur stiintiice. De altfel, asa avea sa inceapa si prima sa mare aventura, o expeditie in Tahiti, acolo de unde ar fi urmat sa urmareasca conjuctia dintre Venus si Soare, eveniment de mare importanta pentru astronomii vremii, petrecut in 1769. Conform instructiunilor primite din partea Societatii Regale Britanice, Cook s-a indreptat apoi catre Noua Zeelanda, teritoriu descris pentru prima data de olandezul Abel Tasman in 1642. Cook a fost de altfel primul european care a realizat o cartografiere completa a Noii Zeelande, tot el fiind si cel care a identificat coasta estica a Australiei.

Nemultumit de realizarile sale din timpul primei expeditii, James Cook porneste in 1772 intr-o a doua calatorie, cu scopul de cartografia tarmurile Oceanului Atlantic, ocazie cu care identifica mai multe insule necunoscute pana atunci geografilor europeni, si ajunge pana aproape de Antarctica.

La doar un an de la intoarcere din 1775, Cook organizeaza si cea de treia expeditie, ocazie cu care descopera Hawaii si stabileste primul contact european cu nativii maori. Considerat initial un zeu de catre bastinasi, englezul intra in conflict cu acestia dupa ce incearca sa isi recupereze o barca furata, luand ostatici mai multi lideri hawaiieni. Deznodamantul este insa unul dramatic, James Cook fiind ucis de localnici intr-un atac furibund al acestora. Era 14 februarie 1779.

1. Fernando Magellan (1480 – 1521)

Primul loc in topul celor mai mari exploratori ai tuturor timpurilor este ocupat de portughezul Fernando Magellan (Fernao de Magalhaes dupa numele sau real), omul care a reusit in premiera o circumnavigatie a Terrei si care descoperea drumul vestic catre Indii prin stramtoarea din sudul Americii Latine care astazi ii poarta numele.

Nascut intr-o familie de nobili portughezi scapatati, Magellan se inroleaza la numai 25 de ani in flota regala, participand activ la mai multe expeditii in India si Africa. In fapt, portughezul a fost unul dinte cei care a luptat pentru cucerirea estului Indiei si a peninsulei Malacca, inainte de a fi ranit si de se retrage in Portugalia. Dupa o serie de neintelegeri cu regele portughez, Manuel I, Magellan se refugiaza in Spania, marea rivala a tarii sale natale, acolo unde propune sa i se incredinteze conducerea unei expeditii prin care sa descoperea pasajul vestic catre atat de ravnitul Tinut al Mirodeniilor. Suprinzator, portughezul primeste un raspuns afirmativ si, la 10 august 1519, ridica ancora in fruntea unei flote formate din cinci nave (Trinidad, San Antonio, Conception, Victoria si Santiago). Nevoit sa evite navele trimise de catre Manuel I in urmarirea sa, precum si coasta estica a Braziliei, aflata sub dominatia portugheza, Fernando Magellan a navigat de-a lungul coastei Americii de Sud si, la 28 noiembrie 1519, reusea sa patrunda prin sudul Tarii de Foc in ceea ce el avea sa numeasca Mar Pacifico – Oceanul Pacific. Drumul vestic catre India fusese descoperit.

Navigand catre nord, portughezul ajungea dupa o calatorie extenuanta in Filipine, acolo unde, din nefericire, avea sa isi gaseasca sfarsitul, la 22 aprilie 1521, dupa ce incercase sa aplaneze conflictul dintre doua capetenii locale. La trei de la lansarea expeditiei, si dupa 69.800 de kilometri pe mare, o singura nava, Victoria, se intorcea in Spania. Din cei 270 de oameni care il urmasera pe Magellan in temerara sa incercare, doar 38 aveau sa mai ajunga acasa. Era 6 septembrie 1522, data la care Indiile isi pierdusera si ultimul secret.