Emilia Ghinescu nu a avut cea mai uşoară viaţă. În copilărie, a fost victima tatălui ei vitreg, care îi aplica bătăi crunte. Nu de puţine ori a încercat să fugă de acasă, dar nu avea altă opţiune decât să se întoarcă în acel mediu extrem de nociv. Avea 10 ani când a aflat întâmplător că soţul mamei ei nu este tatăl ei bun. Mare parte din copilărie a trăit-o la bunici, pe care îi consideră părinții ei.
”Când am aflat că el nu este tatăl meu natural, am început să înțeleg de ce mi se întâmplau toate lucrurile. Aveam 10 ani, după ce am învățat să citesc, am găsit certificatul de naștere, am întrebat bunica și mi-a explicat ce s-a întâmplat și care e adevărul. Când ajungeam la Pitești, la părinții mei, pentru mine era nefericirea într-un cuvânt! Buncii știau să mă iubească, acasă nu mă simțeam iubita, mama și ea era chinuită și bătută de tata. De multe ori am fugit de acasă la țară, undeva la 60 km de Pitești, în toiul nopții, iarna, nu avea importantă. Fugeam pentru că nu mai puteam”, a declarat Emilia Ghinescu în emisiunea lui Măruţă de la Pro TV.
Frica se instala în sufletul ei în momentul în care se apropia ora la care tatăl ei urma să ajungă acasă de la serviciu. Multe sunt momentele pe care nu şi le poate scoate din minte, printre care şi momentul în care a scăpat pe jos un platou cu salată boeuf. Atunci, a mâncat o bătaie soră cu moartea.
”Mama făcuse un platou cu salată boeuf, eu mică fiind nu am ajuns să iau platoul din frigider, l-am scăpat pe jos și salată s-a împrăștiat. Când a venit tata, bătaia pe care am mâncat-o a fost… m-a luat efectiv de picioare și m-a bătut cu capul în jos, am mâncat bătaie invers. Ne bătea cu cureaua sau cu furtunul de la mășina de spălat”, a mai mărturisit artista, potrivit starpopular.ro.
Citeste si Emilia Ghinescu, mărturisiri dureroase despre divorţ: „Fiul meu a suferit cel mai mult”
Într-un final, mama Emiliei a luat decizia înţeleaptă de a se despărţi de bărbatul care i-a pricinuit atâta suferinţă. Artista nu a vrut niciodată să-și cunoască tatăl natural și îi este recunoscătoare că nu a căutat-o.
”Nu pot să spun că am avut o copilărie fericită, n-am cum să spun chestia asta. Nu am avut parte de vacanțe, nu am văzut marea, muntele, pentru noi era un privilegiu că ne cumpără pepene. Eu i-am mulțumit tatălui natural că nu m-a deranjat niciodată, nu a venit să bată la mine la ușa. El a simțit că nu vreau să am nicio relație cu el și pentru asta îi mulțumesc. Nici după ce mi-am cunoscut frații nu am vrut. Eu pe bunicul l-am considerat tată”, a mai spus Emilia Ghinescu la Măruţă.
Citeste si Emilia Ghinescu, schimbare radicală de carieră: „Ca sa fii psiholog trebuie sa ai doua atuuri”