„Sunt mărturii personale despre încercările de intimidare, de cumpărare, de compromitere, capcanele care mi-au fost întinse, despre încercările de a mi se închide gura sau de a mi se explică cu frumosul că este bine să susţinem o anumită parte a statului şi o parte dintre reprezentanţii acestuia, cum ar fi bine să nu scriu despre Gabriel Oprea sau despre generalul Florian Coldea”, a afirmat Emilia Şercan.
Ea a mai spus că a povestit culisele documentaţiei, ceea ce un jurnalist nu face.
„Am povestit culisele documentaţiei, ceea ce un jurnalist în mod normal nu face, am trecut dincolo de ceea ce citiţi în mod normal în momentul în care deschideţi anchetele mele, textele mele jurnalistice. Va voi introduce în culisele documentării”, a completat jurnalista, transmite News.ro.
În încheiere, Emilia Şercan a afirmat că în carte mărturiseşte „etapele pe care le-a parcurs în cele aproape şase luni de zile în care a scris despre reţeau de plagiatori coordonată de Gabriel Oprea”.
Citeşte şi: Emilia Şercan, prima reacţie după ce a fost acuzată de plagiat: Vreau să ştiu dacă este lucrarea mea
Emilia Şercan nu a dorit să facă declaraţii în legătură cu acuzaţiile care îi sunt aduse că ar fi plagiat în lucrarea sa de licenţă.
Jurnalista Emilia Şercan, cunoscută pentru investigaţiile privind cazurile de plagiat în rândurile politicienilor, este acuzată în publicaţia Turnul Sfatului că a plagiat în lucrarea de licenţă intitulată „Reglementări naţionale şi internaţionale cu privire la libertatea de exprimare”.
Sâmbătă seară, jurnalista a publicat pe Facebook un mesaj în care spune că nu mai are lucrarea sa de licenţă şi nu poate confirma dacă documentul publicat de ”Turnul Sfatului” este autentic, ea precizând că a cerut deja informaţii facultăţii, iar marţi va merge la Sibiu în acest scop. Şercan vorbeşte şi despre intimidările la adresa sa din ultimul an şi susţine că aceste acuzaţii „neasumate bărbăteşte” apar acum pentru că a dus subiectul plagiatelor la un alt nivel. Jurnalista afirmă că de câteva luni a început să simtă că este ”o ţintă” şi că nu are nicio îndoială că se încearcă scoaterea sa definitivă din presă.
Liiceanu: Gabriel Oprea a reuşit să construiască o mafie a doctoratelor furate aşa cum nu există nicăieri în lume
Scriitorul Gabriel Liiceanu a afirmat duminică, la lansarea cărţii Emiliei Şercan „Fabrica de doctorate”, că Gabriel Oprea a fost punctul de împlinire al unui fenomen care a crescut de la an la an şi a reuşit să construiască „o mafie a doctoratelor furate” aşa cum nu există nicăieri în lume.
„Gabriel Oprea este doar punctul de împlinire al unui proces care a avut loc din 1990 până azi, al unui fenomen care a crescut de la an la an, atingându-şi culminaţia când a apărut această figură absolut fără pereche în istoria noastră, care a reuşit să construiască o mafie a doctoratelor furate aşa cum nu există nicăieri în lume”, a afirmat Liiceanu.
El a mai spus că, în ultimii şase ani, au fost acordate peste 30.000 de titluri de doctori.
„În România, de la doar 1.500 de titluri de doctori în ştiinţe acordate timp de aproape 100 de ani, între 1900 şi 1990, în 90 de ani – 1.500 de titluri, s-a ajuns la 67.000 de titluri de doctori în ştiinţe în nici 30 de ani, din 1990 până în 2017, cele mai multe, peste 30.000, în ultimii şase ani”, a completat scriitorul.
Marian Popescu: Am fost îngrozit când am avut de-a face cu plagiatul lui Ponta; au fost complici miniştri şi structuri universitare
Marian Popescu, presedintele Comisiei de etică a Universităţii Bucureşti, a declarat duminică, la lansarea cărţii Emiliei Şercan „Fabrica de doctorate”, că a fost „îngrozit” în 2012, când a avut de-a face cu primul plagiat major, cel al premierului de la acea vreme,Victor Ponta, caz în care a avut sprijinul Universităţii, dar „nu fără presiuni” sau fără „un context tulbure”.
„Eu am fost îngrozit în momentul în care, în anul 2012, am avut de-a face cu primul plagiat major, cel al premierului de atunci, domnul Victor Ponta, cu care am descoperit un domeniu, şi anume oameni care nu se ştie de ce sau se ştie de ce au nevoie de titluri universitare şi plagiază, adică fură. Mai greu acceptă că plagiatul este un furt”, a afirmat el.
Marian Popescu a mai spus că, „din 2012 până azi, plagiatul a început să fie un fel de vedetă mediatică, nu fără costuri”.
„Contextul legat de plagiatele universitare revelă un mare mecanism al complicităţii, aşa cum plagiatul Ponta l-a dovedit. Acolo au fost complici miniştri, şi nu numai unul singur, au fost complice structuri universitare”, a completat el.
Preşedintele Comisiei de etică a Universităţii Bucureşti a susţinut că, în cazul plagiatului lui Victor Ponta, a avut sprijinul Universităţii, dar „nu fără presiuni”.
„Am avut sprijinul Universităţii din Bucureşti în două situaţii: o dată în a da verdictul privind plagiatul Victor Ponta, nu fără presiuni, nu fără un context tulbure, şi al doilea, cel al scriitorilor din puşcării. Universitatea din Bucureşti a făcut o intervenţie publică la Ministerul Educaţiei cerând o reglementare legală care să împidice acest fenomen”, a conchis Marian Popescu.