Diferenţa medie dintre rezultatele testelor de laborator şi cele reale era de 11% în 2001 şi a ajuns la 25% în 2011, potrivit Consiliului internaţional pentru transport curat (ICCT, International council on clean transportation), care a comparat datele declarate de principalii constructori auto europeni şi americani cu datele reale obţinute în urma unor măsurători efectuate în mai multe ţări, scrie Agerpres.
Dacă toţi constructorii îşi optimizează rezultatele testelor într-o anumită măsură, ICCT subliniază că diferenţa variază în mod semnificativ de la un constructor la altu’.
Astfel, cele mai mari discordanţe, de ordinul a 25 până la 30%, se înregistrează la constructorii germani BMW, Audi, Vauxhall/Opel (GM) şi Mercedes (Daimler). Urmează Fiat, Volkswagen şi Ford (între 20 şi 25%), apoi Renault, PSA, precum şi Toyota (circa 15%).
Prin urmare, constructorii vehiculelor ce emit cantităţi mai mici de CO2 manipulează mai puţin rezultatele testelor decât constructorii de vehicule care sunt mari consumatoare de energie, potrivit raportului.
Diferenţa a fost mai pronunţată după 2007-2008, când mai multe state europene au adoptat un sistem de taxare a emisiilor de CO2 ale vehiculelor.
Autorii raportului precizează că datele declarate de constructori nu au nimic ilegal, dar că aceştia utilizează în avantajul lor lacunele sistemului actual al testelor NEDC. De exemplu, constructorii pot să limiteze greutatea vehiculului testat, să utilizeze o viteză medie mai degrabă scăzută, timpi de oprire semnificativi, să nu branşeze sistemele consumatoare de energie precum navigaţia prin satelit ori să folosească lubrifianţi sau pneuri speciale.
Parlamentul European a propus adoptarea în 2017 în Uniunea Europeană a unui nou test (WLPT), elaborat de Naţiunile Unite, însă constructorii auto se opun.