Expresia genelor, adică modul în care se manifestă acţiunea lor, poate fi modificată de anumiţi „comutatori” genetici, numiţi epi-marks, care activează sau dezactivează temporar genele. Epigenetica nu implică schimbări ale secvenţei de ADN, ci doar mici modificări ale compoziţiei unor molecule din structura genei. Aceste modificări mici au însă efecte foarte ample, putând schimba expresia unei anumite gene, scrie descopera.ro.
Un studiu care explorează aspectul epigenetic al apariţiei homosexualităţii umane a fost publicat recent în The Quarterly Review of Biology. Studiul arată că un număr de epi-marks legaţi de sex, care în mod normal nu sunt transmişi ereditar (nu trec de la părinţi la urmaşi), ci sunt eliminaţi, pot duce la homosexualitate în cazurile în care nu are loc acest proces de eliminare. În aceste cazuri, respectivii epi-marks pot fi transmişi de la o generaţie la alta, trecând de la tată la fiică şi de la mamă la fiu.
Studii anterioare arătaseră că homosexualitatea are o componentă genetică, în unele familii apărând cu o frecvenţă mai mare decât în altele, ceea ce sugerează existenţa unor factori ereditari în determinarea orientării sexuale. Totuşi, nu a fost descoperită nicio genă majoră asociată cu homosexualitatea, făcând astfel din acest fenomen o adevărată enigmă biologică pentru oamenii de ştiinţă.
În acest nou studiu, autorii au îmbinat informaţiile oferite de teoriile evoluţiei cu recentele progrese în cunoaşterea reglării moleculare a expresiei genelor şi a dezvoltării sexuale, obţinând un model matematic şi biologic care scoate în eviedenţă rolul epigeneticii în apariţia homosexualităţii.
Anumiţi epi-marks legaţi de sex, produşi în perioada de început a dezvoltării fetale, protejează embrionii de ambele sexe de efectele variaţiilor considerabile ale nivelului de testosteron din corpul mamei, variaţii care au loc în mod natural în cursul sarcinii. Astfel, aceşti epi-marks specifici împiedică feţii de sex feminin să fie masculinizaţi în cazul în care au de-a face cu niveluri de testosteron anormal de mari şi protejeză feţii de sex masculin de efeminare, în cazul contrar. Diferiţi epi-marks protejează diferite caracteristici ale corpului de masculinizare sau efeminare: unii afectează organele genitale, alţii identitatea sexuală, alţii orientarea sexuală.
În rarele cazuri în care aceşti epi-marks sunt transmişi de la o generaţie la alta, de la taţi la fiice sau de la mame la fii, ei pot produce efecte inverse, precum feminizarea unor trăsături la băieţi şi, în mod similar, masculinizarea unor caracteristici ale fetelor.
Vezi care este şi răspunsul lui Freud la o întrebare despre homosexualitate