Enigmă ştiinţifică. Cea mai mare gaură din startul de ozon a dispărut brusc, la câteva săptămâni după ce a fost descoperită

Gaura s-a format la începutul acestui an și a atins dimensiunea maximă în martie, la aproximativ 18 kilometri deasupra suprafeței Pământului. A fost cea mai mare gaură de ozon documentată vreodată pe zona arctică, depăşind ca dimensiuni deținătoarea recordului anterior, din timpul iernii lui 2011.

Cercetătorii de la Serviciul de Monitorizare Atmosferică Copernic spun că formarea găurii a fost determinată de un vortex polar neobișnuit de puternic, care a explicat creșterea sa relativ bruscă, potrivit CNN. Vortexul polar este un curent de altitudine mare, care circulă într-un model neregulat în formă de inel în jurul Polului Nord și ajută la menținerea aerului rece deasupra zonei. Când temperaturile ajung într-un punct suficient de scăzut, se pot forma nori stratosferici polari (PCS), care la rândul lor pot activa substanțe chimice care săracesc ozonul din atmosferă, precum clorul.

Citeşte şi Cercetătorii prevăd modificări dramatice ale climei. Semnele care arată că vom avea parte de mari schimbări

În medie, temperaturile deasupra Arcticii nu sunt la fel de scăzute precum cele de deasupra Antarcticii, ceea ce face ca apariția sezonieră a găurilor de ozon la Polul Nord să fie rară, în timp fenomenul este anual la Polul Sud.

Alte articole

Vortexul polar, ciclonul Bert şi furtuna de zăpadă Jari aduc un weekend de coşmar. Climatologul Roxana Bojariu: „Ne așteptăm la episoade mai severe de iarnă”

Furtuni cu putere de uragan. A fost emis COD ROŞU. Vortexul polar va lovi năprasnic în zilele următoare

Ozonul ajută la filtrarea luminii ultaviolate la intrarea în atmosferă, iar când apar găuri înseamnă că radiații solare mai nocive ajung la suprafața Pământului. Unii cercetători au sugerat că dispariția rapidă a găurii de ozon ar fi fost cauzată de reducerea poluării aerului în timpul blocajelor generate de pandemia de COVID-19, dar echipa de cercetători a respins ideea.