Ai auzit de prea multe ori indemnul de a invata, ca sa ai un rost bun in viata, ca sa iti multumesti parintii, ca sa scapi de presiunea profesorilor, incat acum spui acelasi lucru copiilor tai.
Insa deseori faci invers, tocmai pentru ca esti constient cat de mult nu ti-a placut ce ti s-a spus sau cum s-au purtat cu tine cand erai de varsta scolara, asa incat devii permisiv si relaxat in relatia cu copilul tau scolar.
Este vreun model mai bun decat altul? Nu se pune problema sa existe o unica strategie victorioasa a relatiei parinti-copii scolari, pentru ca suntem individualitati distincte in vremuri noi. Nici noi nu mai suntem cum erau parintii nostri, adica mai rigizi, mai speriati, siguri ca nu exista vreo alta sansa pentru un viitor bun sau o viata usoara decat cartea si notele mari. Nici vremurile pe care le traim nu mai sunt la fel: acum avem in jur exemple de oameni realizati care nu au in spate un carnet de note plin numai cu 9 si 10 sau de oameni cu vieti medii si finante modeste, ei fiind fosti tocilari, sefi de clasa sau de scoala, eminente cenusii ai vremurilor lor cu peretii camerei plini ochi de diplome si medalii.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR.RO.