Eugen Nicolicea: Nu putem vorbi de independenţa sistemului judiciar dacă nu avem o definiţie

„Cu privire la sistemul judiciar, nu am nimic împotriva termenului, numai că vreau şi eu o definiţie. Pentru că, neştiindu-se ce este, nu ştim dacă are independenţă. Dacă nu ştim dacă are independenţă, nu ştim dacă CSM are ce să apere. De asemenea, ne-am trezit prin toate MCV-urile, GRECO şi aşa mai departe să apărăm independenţa sistemului judiciar. Să ne dea cineva o definiţie şi atunci, dacă are independenţă, vă asigur că vom face totul ca să îi apărăm independenţa. Dacă o are. Neexistând o astfel de definiţie, am tras o concluzie că ar putea să fie instanţele plus parchetele – asta din butonul CSM-ului, când am apăsat şi am văzut că din sistemul judiciar lipsea CSM. Deci autoritatea judecătorească din care eliminăm CSM ar putea să fie sistemul judiciar. Dacă e aşa, nu cred că putem să vorbim de independenţa sistemului judiciar, de aceea mă deranjează. Am cerut data trecută să veniţi cu definiţia sistemului judiciar. Niciun judecător sau procuror nu a propus această definiţie. Şi cred că judecătorii şi procurorii ştiu foarte bine ce înseamnă folosirea unor termeni exacţi şi nu e voie să se folosească sintagme de presă, nişte noţiuni care nu sunt definite nici în Constituţie, niciunde”, a declarat Nicolicea, în comisia specială, la dezbaterile generale pe tema modificării Codurilor penal, de procedură penală şi de procedură civilă, potrivit Agerpres.

În opinia preşedintelui Comisiei juridice din Camera Deputaţilor, nu există o definiţie nici pentru „pericol pentru ordinea publică”.

„Din nefericire, nu avem o definiţie pentru pericol pentru ordinea publică şi cred că soluţia este să se aplice la toate faptele, dar să dăm o definiţie corectă a pericolului pentru ordinea publică, pentru că în momentul de faţă fiecare scrie ce vrea despre acest pericol. Spre exemplu, constituie pericol pentru ordinea publică persoana respectivă care are o funcţie şi pe această chestiune îşi pierde încrederea lumea şi populaţia în justiţie şi în DNA – ăsta era pericolul pentru ordinea publică definit de cele mai multe ori. Deci, după ce vom avea o definiţie foarte clară, nu vom mai avea nevoie de această chestiune”, a argumentat Nicolicea.

El a semnalat apoi „o posibilă infracţiune” comisă de fostul ministru al Justiţiei care „a prezentat date eronate Parlamentului” susţinând că pune în acord Codul cu deciziile CCR. În realitate, potrivit lui Nicolicea, modificarea articolului 305 nu avea nicio legătură cu vreo decizie a Curţii Constituţionale.

Alte articole

Isteria amenzilor pentru postări cu tentă politică pe reţelele de socializare. Sute de români sancţionaţi pentru că şi-au exprimat sămbătă opţiunile politice. Poliţia Română face precizări

Prima vizită în România a unui ministru de Interne al Ucrainei, după mai bine de 20 de ani. Peste 82.000 de ucraineni la noi în țară, de la începutul războiului

„În ce priveşte punerea în acord cu deciziile Curţii, reamintesc că Ordonanţa Prună a venit imediat după ce am primit directiva cu prezumţia de nevinovăţie. Evident că în momentul acela trebuie să aplici directiva, trebuia să pui la dispoziţia suspectului sau inculpatului dosarul penal şi atunci s-au gândit cum să fentăm noi directiva. Au dat ordonanţa zicând că pun în acord cu nişte decizii ale CCR şi alte obligaţii externe, dar a mai băgat doamna Prună şi din burtă. (…) A spus că se începe urmărirea penală in rem, chiar dacă persoana e cunoscută sau indicată. (…) Am mai înlăturat şi condiţiile prevăzute la art. 16, în aşa fel încât în momentul de faţă se poate începe urmărirea penală dacă fapta nu există, dacă fapta nu era prevăzută de legea penală, dacă fapta a fost prescrisă, dacă a fost dezincriminată, ba se poate începe urmărirea penală şi dacă suspectul indicat e mort. Asta ca să cheltuim aşa bani de la stat şi să facem tevatura care am făcut-o. Este chiar o infracţiune, pentru că a dezinformat Parlamentul când a spus că modifică pentru punerea în acord cu deciziile Curţii. Niciunde în deciziile CCR nu se spunea că trebuie să se înceapă urmărirea penală dacă fapta nu mai există. În momentul de faţă cred că singurele obligaţii – or mai fi şi altele, dar trei sunt foarte grele – să spui care este Parchetul, spre exemplu Ploieşti, să spui care este procurorul, Negulescu, şi să semneze – astea sunt condiţii obligatorii ca să începi un dosar penal in rem”, a arătat Nicolicea.

Deputatul PSD s-a referit apoi la dezincriminare, apreciind că sunt mai multe chestiuni de clarificat.

„Cu privire la modificarea articolului 4 – dezincriminarea -, după cum ştiţi în Constituţie un articol care e declarat neconstituţional îşi încetează efectele juridice dacă nu este pus în concordanţă cu decizia Curţii, cu Constituţia, în termen de 45 de zile. De aici încolo intervin următoarele chestiuni care trebuie clarificate – acest articol mai e în vigoare, dacă nu, mai produce efecte sau nu? Legea care are un articol ce nu produce efecte este o lege mai favorabilă sau nu? Daţi condamnări pe baza unui articol care şi-a încetat efectele sau nu? Se încetează efectele condamnării cu un articol care nu mai este în vigoare sau nu? Formularea pe care o vom găsi va înlocui această formulare ce vorbeşte de dezincriminare. Oricum cred că în momentul de faţă n-ar fi avut nevoie de această chestiune dacă judecătorii aplicau articolul 3 – activitatea legii penale, şi anume legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul când ea se află în vigoare. Nu cred că dacă un articol sau o lege îşi încetează efectele juridice mai poate cineva totuşi să spună că este în vigoare. Dacă există o astfel de gândire trebuie reformulat textul – la asta ne referim”, a explicat Eugen Nicolicea.

În ceea ce priveşte aplicarea pedepselor, preşedintele Comisiei juridice din Camera Deputaţilor l-a ironizat pe fostul ministru al Justiţiei Cătălin Predoiu: „Cu privire la relaxarea pedepselor – l-am auzit pe dl Predoiu – Codul propus de domnia sa propunea darea şi luarea de mită – cinci ani şi asta dacă erai funcţionar public, dacă nu erai funcţionar public se reducea la jumătate – adică la 2 ani şi jumătate. Mai relaxare de aşa… Şi n-am auzit de niciun judecător care în perioada aceea să zică de relaxare, de favorizarea infractorilor, dosare şi aşa mai departe”.

Potrivit deputatului PSD, trebuie făcute clarificări şi în ceea ce priveşte pedepsele şi măsurile preventive: „Cu privire la articolul 223 alin. 2, observaţi că (…) – cineva face confuzie între pedepse şi măsuri preventive – măsurile preventive, aşa cum le spune numele, sunt făcute să prevină ceva în viitor. Nu au nicio legătură cu vinovăţia persoanei respective, vinovăţie care se va afla abia la sfârşitul procesului. Confuzia derivă din faptul că la sfârşit, dacă eşti condamnat, din sancţiune se scade perioada de detenţie ca măsură preventivă. Dar măsura preventivă n-are nicio legătură cu vinovăţia. (…) La alin. 2 ar trebui să fie o excepţie. La alin. 2 la „excepţie” atâtea lucruri s-au băgat, atâtea infracţiuni s-au băgat, încât sunt foarte puţine infracţiunile care nu sunt incluse acolo. Eliminarea uneia sau mai multor infracţiuni de acolo nu rezolvă situaţia acestui alineat. După părerea mea, ar trebui să se aplice la toate faptele, nu trebuie să existe doar pentru anumite fapte. Condiţia trebuie să fie bine definită”.