EUGENE VIOLLET-LE-DUC, arhitect, restaurator si teoretician, se naște în 1814 în Paris , educația lui e puternic influențată de figura unchiului său Étienne-Jean Delécluze, pictor și critic de artă. În 1830,EUGENE VIOLLET-LE-DUCrefuză să intre la Ecole des Beaux Arts și optează pentru o educație practică în biroul de arhitectură a lui Leclerc. Intre 1832-37 întreprinde numeroase călătorii de studiu arheologic în Franța, Italia și Spania. În 1840, EUGENE VIOLLET-LE-DUC este însărcinat cu restaurarea catedralei de la Vezeley, va continua cu Notre Dame de Paris, Mont Saint Michel , Pierrefonds.
Intre 1854-1868, EUGENE VIOLLET-LE-DUC publică Dictionnaire raisonné de l’architecture française du XIe au XVIe siècle – 10 volume. 1863-1872 publică Entretiens sur l’architecture(tradusă în engleză în 1875 ), care va fi considerată actul de naștere al raționalismului și funcționalismului contemporan. În 1863, EUGENE VIOLLET-LE-DUC susține un curs la Beaux Arts în care acuză tendițele arhitecturale contemporane ca fiind lipsite de identitate și de logică : “Artele sunt bolnave, arhitectura moare în mijlocul prosperității .. “
EUGENE VIOLLET-LE-DUC s-a specializat în restaurări, însă lucrările sale au fost adeseori criticate pentru că a îndrăznit să-și aducă o contribuție proprie și să facă modificări creative. Spre exemplu, în timpul procesului de restaurare a Catedralei Notre Dame, EUGENE VIOLLET-LE-DUC a hotărât să-i construiască un al treilea turn.
EUGENE VIOLLET-LE-DUC a încercat să demonstreze că există niște legi obiective după care se poate reconstrui forma pornind de la structură. EUGENE VIOLLET-LE-DUC a fost un partizan al industrializării : în proiectele sale nerealizate propune folosirea materialelor și tehnologiilor noi, exploatează estetica formelor structurale.
Dacă în Franța nu a reușit să se impună decât ca restaurator datorită controlului sever al Academiei, EUGENE VIOLLET-LE-DUC a avut o influență imensă în străinătate, în special în țările care nu au avut o tradiție neoclasică Olanda, Catalunia sau America.