În principiu, plecarea din casa părintească depinde de multe lucruri, cum ar fi implicarea într-o relaţie cu un partener sau de studii, de nivelul de indepenenţă financiară, de condiţiile de pe piaţa muncii, de accesibilitatea condiţiilor de locuit, dar şi de particularităţile culturale.
Potrivit studiului, în statele membre ale UE, procentul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani care încă locuiau cu părinţii lor în 2019 varia de la mai puţin de 10% în Danemarca (4%), Finlanda (4,8%) şi Suedia (5,7%), la mai mult de jumătate în Slovacia (56,4%, datele din 2018), Grecia (57,8%) şi Croaţia (62%), scrie Agerpres.
Cifrele arată că cea mai mică diferenţă este în Luxemburg, unde media de vârstă pentru băieţii care pleacă de acasă este de 20 de ani, iar a fetelor este de 20,3 ani.
Astfel că, cea mai mare diferenţă între genuri se înregistra în România (25,7 ani pentru tinere faţă de 30,3 ani pentru tineri), Bulgaria (27,6 faţă de 32,1), Croaţia (29,9 faţă de 33,6), Letonia (24,8 faţă de 28,1), Ungaria (25,8 faţă de 28,5) şi Slovacia (29,6 faţă de 32,1).
În 2019, vârsta medie la care tinerii părăseau casa părintească era de 26,2 ani, dar există diferenţe semnificative între statele membre UE, arată datele Eurostat.
Cel mai devreme părăsesc casa tinerii din ţările din nordul UE: Suedia (17,8 ani), Danemarca (21,1 ani), Finlanda (21,8 ani), apoi din Luxemburg (20,1 ani), Estonia (22,2 ani), Franţa (23,6 ani), Germania şi Olanda (ambele cu 23,7 ani).
Cel mai târziu tinerii din ţările din sudul UE: Croaţia (31,8 ani), Slovacia (30,9 ani), Italia (30,1 ani), Bulgaria (30 de ani), Malta (29,9 ani), Spania (29,5 ani), Portugalia (29 de ani) şi Grecia (28,9 ani).