Timp de aproape un an şi jumătate, Codrin Ştefănescu a luptat cu toate forţele să se vindece. Lupta cel mai greu de dus a fost cea cu gândurile negre. Dar odată ce le-ai învins, ai învins şi boala – aceasta a fost una dintre cele mai importante lecţii pe care fostul politician le-a învăţat în această perioadă.
În prima jumătate de an, însă, Codrin Ştefănescu s-a simţit extrem de rău şi nu şi-a putut controla mintea deloc. Ba, prin vară, era decis să renunţe la tratament. Tot atunci a fost momentul în care şi-a pus la punct toate detaliile legate de înmormântare, de moştenire.
A lăsat un testament, dar şi câte o scrisoare fiecărui copil. A cerut să fie înmormântat în cavoul familiei şi până la momentul înmormântării sicriul să fie lăsat deschis, indiferent de cum ar fi arătat, „ca să vadă lumea că am luptat până la capăt„.
A indicat inclusiv numele lăutarului care să-i cânte la înmormântare, dar şi melodia care i se părea cea mai potrivită pentru acel moment.
„Am spus că indiferent cum voi arăta, era clar că voi fi doar piele şi os, sa fiu inmormanatat in cavou unde sunt mama, tata. Nu vreau sa fiu incinerat, sa mi se arunce cenusa pe Bucegi sau in Marea Neagră. Şi am mai cerut un singur lucru şi aşa am lăsat în testament: lăutari. Melodia care să mi se cânte imediat după slujbă, înainte să mă bage în groapă, să fie ‘Deschide, gropare, mormântul’ si am dat si numele lautarului care trebuie să vină. Am plecat foarte pesimist.
Am luat în calcul absolut tot. Şoferul meu, eu nu am carnet sunt anti-şofat, imi este prieten din copilarie, lui i-am lasat ce trebuie sa faca. Am lasat totul plus niste scrisori personale pentru fiecare copil. Am lăsat scris că, dacă nu înving în această bătălie, vreau sa fiu inmormantat la Bellu, în cavoul familiei, în sicriu cu capacul deschis indiferent cum o să arăt, ca să vadă lumea că am luptat până la capăt„, a povestit Codrin Ştefănescu într-un interviu pentru România TV.
L-au ajutat să se pună pe picioarele recomandările şi încurajările medicilor, dar şi ale apropiaţilor. Medicul Monica Pop, şi ea supravieţuitoare a cancerului, i-a recomandat să plece optimist la luptă şi să îşi canalizeze atenţia pe orice altceva decât pe boală.
Un alt vechi prieten de-al său, fost medic la Spitalul Militar, i-a recomandat să facă lucruri simple pe care nu le-a făcut cât timp a fost în politică: să se înconjoare de prieteni dragi, să bea un pahar cu vin, să râdă.
„Şi nu doar Monica Pop mi-a zis, trebuie sa pleci optimist că există rezolvare. Un alt medic care îmi este prieten de 30 şi ceva de ani, medic la pensie, de la Spitalul Militar, m-a întrebat: tu de câte ori ai râs în anii ăştia? Nu că râzi de glume politice, râs înseamnă câţiva prieteni cu care sa stai seara, să bei un pahar de vin, să faceti glume deochiate cu sotiile, glume simple. De cate ori te-ai intalnit cu prieteni sinceri, nu cu din ăia cu care te prefaci ca eşti in regula… cu prietenii tai din facultate, din liceu? Stresul se descarcă prin relaţii foarte bune în familie, cu apropiaţii. Tu u ai făcut-o, nu ai escărcat acest stres..
Când ai această boală, trebuie să te întâlneşti cu prietenii, bei un vin, să te uiţi la filme, să te întâlneşti cu familia, iar boala începe să se estompeze. De asemenea, să te rogi daca ai aceasta credinţă„, a mai dezvăluit politicianul la România TV.