În exclusivitate pentru Româniatv.net, psihologul Keren Rosner a explicat cum vor fi afectaţi copiii de măsurile de distanţare şi închiderea şcolilor, în condiţiile în care, spune ea, a existat un impact puternic de fiecare dată când s-a făcut trecerea de la şcoala faţă în faţă la cea online. Din punct de vedere psihologic, unii elevi nevoiţi să înveţe online se confruntă cu o stare de respingere şi consideră „o neputinţă a lor” faptul că nu pot merge fizic la şcoală.
„Din punct de vedere al studiului, al puterii de asimilare, concentrare şi înţelegere, mediul este online este un mediu în care copilul înţelege mai puţin. Nu se poate concentra la fel de bine. E atras de alţi stimuli din jurul lui. De obicei e singur într-o cameră, poate supravegheat de unul dintre părinţi, un adult. E tentat să se joace, să se gândească la altceva. Rezultatul şcolar este unul mult mai slab.
O altă consecinţă: copilul petrece în faţa monitorului nişte ore, dar acelaşi număr de ore sau poate mai mult îl va petrece în compania unor profesori care să-i explice încă o dată tot ceea ce ar fi trebuit să înveţe, să înţeleagă şi să asimileze în orele de şcoală. Va avea implicit mult mai puţin timp pentru activităţile specifice copilăriei.
Este o stare de respingere, de fobie. Am cunoscut copii care refuză să se conecteze online pentru că nu înţeleg şi atunci refuză o stare şi o situaţie pe care ei o interiorizează ca o neputinţă a lor. Sunt copii care participă, însă într-un mod pasiv”; a explicat psihologul pentru Romaniatv.net.
Keren Rosner a precizat că relaţionarea va fi cu totul diferită în cazul copiii care au debutat în şcoală în mediul online. Mai mult, a evidenţiat că pot apărea schimbări la nivel comportamental prin faptul că, de la o vârstă fragedă, copiilor li se transmite că păstreze distanţa, să nu se ia în braţe cu colegii sau să nu facă schimburi, mai exact măsurile impuse de autorităţi pentru a limita răspândirea COVID-19.
„Nu va exista acea coeziune a grupului, copiii nu vor învăţa să lucreze în echipă, în sensul clasic. Ceea ce este important este că ei nu vor şti că decodifice limbajul non-verbal, pentru că n-au stat faţă în faţă şi nu înţeleg transmiterea emoţiilor prin gesturi, prin mimică. Vor fi genul de copii care vor înţelege doar ceea ce li se transmite verbal.
Pe termen lung, va fi un comportament de însingurare, de evitare a celorlaţi, o autosuficienţă. Prieteniile vor avea o altă conotaţie. Mai mult, în această perioadă online în care copiii nu au exerciţiul comunicării, exerciţiul comuniunii, a interacţiunilor cu ceilalţi copii. Ei nu vor şti să se poarte cu ceilalţi.
Empatia va avea de suferit pentru că n-au trăit situaţii concrete de viaţă în care să simtă empatie, să simtă simpatie faţă ce ceilalţi”, a menţionat psihologul.
Pentru faptul că nu pot merge la şcoală sau la grădiniţă, la nivel emoţional, copilul va trăi „o stare de dezamăgire, de tristeţe şi însingurare”, spune Keren Rosner.
Mai mult, psihologul avertizează că va „impactul va fi emoţional şi comportamental” deoarece este indusă ideea că „planează tot timpul teama de un pericol de a te îmbolnăvi”.
„Impactul va fi emoţional şi comportamental. Vor vedea în celălalt un posibil pericol, va fi o linie imaginară care îl va ţine la distanţă pe celălalt. Dacă el învaţă că nu are voie să facă aceste schimburi şi această apropiere, se va distanţa şi aşa va fi convingere care va dura foarte mult timp sau toată viaţa.
Nu putem neglija şi situaţia generală şi pericolul de îmbolnăvire şi trebuie să ne gândim şi punctul acesta de vedere”, a afirmat Keren Rosner.
De asemenea, psihologul Keren Rosner i-a sfătuit pe părinţi să-şi implice copiii în diverse activităţi, în aşa fel încât cei mici să nu perceapă lumea „ca pe un mediu ostil, ca un mediu greu de suportat, plictisitor” în perioada în care nu pot merge fizic la şcoală.
„Fobia poate ajunge şi în funcţie de cum se raportează şi părinţii la situaţie. Dacă părintele este grijuliu şi îl duce să aibă anumite activităţi, se întâlneşte cu alţi copii, prieteni de familie, tot avea o interacţiune cu persoane de aceeaşi vârstă. Dacă părintele îl duce să aibă activităţi în aer liber, iarăşi sunt activităţi de care copilul se bucură şi atunci tristeţea acumulată, frustrarea pe care o trăieşte va fi descărcată în activităţile acestea.
Dacă părinţii se plâng tot timpul, au remarci negative legat de ceea ce se întâmplă şi blamează faptul că nu poate să-şi ducă copilul la şcoală, copilul va înmagazina şi mai multă furie, nesiguranţă, revoltă, nemulţumire, pe lângă cea pe care o are el din experienţele lui.
Va percepe lumea ca pe un mediu ostil, ca un mediu greu de suportat, plictisitor, pentru că, să nu uităm, copiii se plictisesc foarte uşor. Au nevoie de provocări, de activitate”, a precizat Rosner.
Mai mult, psihoterapeutul le recomandă părinţilor să facă tot posibilul să le explice copiilor că şcoala online reprezintă o soluţie temporară şi le cere autorităţilor să aplice măsuri previzibile.
„Să nu se treacă de la o decizie la alta. Dacă un copil sau un adolescent ştie că este o anumită perioadă în are el va fi în mediul online sau va fi în vacanţă, va avea o delimitare a unei situaţii. Va fi mult mai uşor pentru el să se raporteze la acel termen şi să ştie că după acel termen lucrurile vor fi altfel. Dar dacă acum este online, acum este fizic, apoi iarăşi online, e o nesiguranţă pe care copilul o va percepe şi va fi o indiferenţă a lui în ceea ce priveşte şcoala, pentru că va privi ca neserios. Nu se ştie. Eu nu ştiu mâine unde voi fi. Cred că e foarte important: coerenţa şi datele limită.
În momentul în care se deschid porţile şcolilor, ar trebui lăsate de deschise, pentru că, altfel, copiii vor fi nişte generaţii de depresivi şi anxioşi şi, mai ales de indiferenţi, care nu se vor implica în studiu”, a conchis psihologul Keren Rosner.
În zilele următoare, Româniatv.net continuă seria interviurilor cu oficiali care au condus sistemul de învăţământ românesc şi sociologi pe tema modului în care se face educaţia copiilor în pandemie.