Există viaţă după moarte? „Am trecut prin tunelul morţii grăbindu-mă spre lumina de la capătul lui”

Femeia susţine că are cunoştinţă de explicaţiile ştiinţifice date de psihologi multor persoane care au povestit că „au trecut pragul”, dar afirmă cu tărie că ceea ce a văzut ea în cele două „vizite” în lumea de apoi contrazic orice teorie ştiinţifică.

„Prima (experienţă, n.r.) am avut-o la 17 ani, când mi s-a făcut anestezie pentru o operaţie la genunchi. Am trecut prin tunelul morţii grăbindu-mă să ajung la lumina de la capătul lui. Euforia care m-a cuprins şi sentimentul că mă aflu în compania altor oameni şi în înţelegere cu ei au fost atât de reale, de convingătoare, încât nu le pot uita nici acum”, a povestit nonagenara, citată de Daily Mail. 

Psihologii susţin că aceste experienţe se manifestă atunci când se produce creierul muribund este lipsit de oxigen. „Probabil că au dreptate, dar explicaţia lor este departe de a fi completă faţă de extazul care m-a cuprins după aceea, când m-am întors. Cu siguranţă, s-a produs ceva la nivel spiritual”, a mai povestit femeia.

La porţile Raiului

Alte articole

Părintele Pimen, despre cum ajungi în Rai. Diferenţa dintre Grecia, Dubai şi Paradis

Mirela Vaida: „Dumnezeu m-a ajutat în cele mai grele momente. Am zis „dă-mi și mie un băiat bun să mă ducă și pe mine în Cișmigiu cu barca!”

A doua experienţă a femeii a fost şi mai puternică şi s-a produs când avea 70 de ani şi a făcut stop cardiac. Femeia a povestit că atunci a ajuns chiar la Porţile Raiului, care „s-au deschis” pentru ea.

„Aveau mai degrabă culori ţipătoare, şi nu de culoarea perlei albe. S-au deschis pentru mine. Am fost împinsă înainte, deşi alţii, ale căror feţe nu le vedeam, încercau să să mă tragă înapoi. Am văzut ce era de partea cealaltă. Am avut clar senzaţia că şi acolo este o lume ca şi a noastră, binele şi răul coexistă … un pas înainte, o jumătate de pas înapoi... Dar indiferent ce era, Raiul sau Iadul, nu pare să fie prea rău. Asta m-a făcut să cred că noţiunea de moarte este de fapt o continuare a vieţii sub o altă formă”, a mai povestit femeia.

Ea a mai spus că nu este superstiţioasă, că nu se duce la ghicitoare să îşi prevadă viitorul în cărţi, în cafea sau prin alte mijloace, nu se ia după previziunile astrale ale horoscopului sau după alte calcule şi metode de acest gen.

„Am fost educată în convingerea că legile fizicii sunt imuabile, eterne, aceleaşi în tot Universul. Dar specialiştii în ştiinţa Cosmosului ne vorbesc despre mai multe universuri, iar specialiştii în fizică cuantică, despre capsula timpului”, spune femeia.

Este pe deplin împăcată de pe-acum cu ceea ce ar putea să i se întâmple. „Dacă nu există viaţă după moarte, atunci nu o să mai ştiu nimic. Iar dacă este cealaltă lume, aşa cum cred eu că este, o să mă descurc. Am făcut-o în această viaţă, aşa că de ce să nu o fac şi într-una viitoare?”, spune femeia pe care nu o sperie necunoscut mai mult decât o sperie bătrâneţea.

Universuri paralele

Femeia mai spune că este o „creatoare de universuri paralele”, cum fac autorii de romane de ficţiune. Şi dă ca exemplu mici experienţe pe care, probabil, mulţi dintre noi le-am trăit la un moment dat, dar le-am luat mai mult sau mai puţin în seamă.

Astfel, femeia care a văzut cealaltă lume dă câteva exemple: „Când cineva cunoscut a murit, nu mă surprinde dacă vine să mă viziteze după două-trei zile, ca să-şi ia rămas bun de la mine. Morţii îşi vizitează familiile şi cunoscuţii, dar în ordinea în care tu eşti important pentru ei, nu în cea în care ei sunt importanţi pentru tine. Aşa că trebuie să ai răbdare… Sau atunci când dormi, stai sau mergi ţi se întâmplă să simţi că te bate cineva pe umăr, dar nu este nimeni în realitate, înseamnă că a venit cineva mort să îşi ia rămas-bun … Sau dacă în jurul tău nu e nimeni şi auzi zgomote care par să fie făcute de un om, deodată apare o senzaţie puternică, de neînvins, ce durează câteva secunde, că mai este cineva cu tine. Sau alte ori, auzi vocea cuiva cunoscut, care nu mai este pe această lume”.

Concluzia femeii este că „nimeni nu poate dovedi că există viaţă după moarte, dar nici nu poate să demonstreze că nu există„.