Acum, la 18 ani de când au părăsit România și în plină pandemie de coronavirus, Florin și Petronela nu s-au gândit nicio clipă să se întoarcă în țară, cu toate că Petronela nu mai muncește, iar Florin, șofer de camion, se expune zilnic virusului. Cei doi au oferit un interviu în care au povestit cum decurge viața lor în aceste condiții.
În Spania, Petronela poate ieși din casă doar cu declarație pe propria răspundere, să scoată cățelul și la cumpărături. Se află în izolare de o săptămână, iar poliția mișună pe străzi pentru a verifica dacă măsurile impuse sunt respectate.
Petronela muncește doar o zi pe săptămână, înainte muncea zilnic. Este menajeră în două case, iar proprietarii au redus zilele de muncă.
”Eu înainte lucram în fiecare zi, acum mă duc doar o zi pe săptămână. Eu sunt menajeră în două case și proprietarii au decis să nu mai vin decât o dată pe săptămână. Au spus că mă vor plăti la fel, dar să vin doar o dată pe săptămână, din motive de precauție”.
Florin lucrează la o firmă de transport alimente, pleacă luni și se întoarce abia sâmbătă seara. Îi este frică și poate mănuși de protecție, se spală tot timpul pe mâini, mai ales după ce merge în depozite.
”Ne-au făcut tot felul de recomandări. Pe autostrăzi s-au deschis special pentru șoferii de camion zone de odihnă unde se oferă o cafea, un sendviș, o sticlă de apă”.
În plină pandemie de coronavirus, Petronela și Florin nu se întorc în România, nu își abandonează scopul de a le oferi copiilor un viitor. Sunt conștienți de posibilitatea că ar putea să îi infecteze pe cei dragi.
”Când am plecat din țară am plecat cu un scop, să le oferim copiilor un viitor. Aveam un copil atunci, între timp a mai apărut un copil, iar acum, după 18 ani unde să ne mai ducem? Să ne ducem în țară să-i contaminăm și pe ai noștri? Noi am plecat pentru un viitor mai bun și acum să mergem să le anulăm lor viitorul? Acasă ne așteaptă părinții, bunicii, toți bătrâni și cu risc de îmbolnăvire”
Florin a povestit și cum au reușit să plece din România și să se mute în Spania, cu scopul de a le oferi un viitor copiilor.
”Sora mea era în Spania și am venit inițial eu, pentru o săptămână, să văd cum e treaba. Am văzut eu că e mai bine aici, mi-am făcut o idee și am zis: „cred că o să reușim”. M-am întors în țară, am luat soția și copilul, am cumpărat bilete la autocar și am plecat. Eu aveam o mașină cu care făceam taximetrie în țară. L-am vândut, am luat 2200 de dolari pe el, am dat 700 de dolari pe bilete și cu restul de bani ne-am pus pe drum. Am stat la sora mea vreo șase luni până ne-am pus puțin pe picioare. Apoi ne-am închiriat apartament și de atunci stăm singuri”
Le este frică să rămână fără muncă, le este frică să nu fie infectați, dar cu toate acestea rămân în Spania.
”Frica mea cea mai mare nu e că rămân fără muncă sau mai știu eu ce. Frica mea e să nu iau virusul și să-l dau mai departe. Nu pot să concep că putem muri din cauza unui virus. Cu contract de muncă ești asigurat. Aseară a ieșit președintele guvernului spaniol și a spus că toată lumea care are contract de muncă, dacă rămâne în case, va fi protejată. Cât durează epidemia, guvernul îți va plăti inclusiv chiria și utilitățile. Sunt măsuri luate de guvern”.
Spaniolii au creat o ”tradiție” și în fiecare seară la ora 21:00 ies pe balcon și aplaudă efortul medicilor.
”În schimb, la ora nouă seara, toată lumea iese pe geam și aplaudă efortulmedicilor din spitale. Unii bat în oale, alții din palme, alții în ce au”.