Expert european: NATO trebuie să ştie că Rusia îşi foloseşte puterea militară în scop politic

Mark Galleotti numește această strategie „diplomația de metal al Rusiei” și explică într-un raport publicat de ECFR că Alianța Nord-Atlantică ar trebui să o contracareze pe toate planurile, nu doar din punct de vedere militar.

„Principalele elemente ale strategiei Rusiei sunt amenințările cu acțiuni militare, exerciții militare care simulează astfel de operațiuni, desfășurarea de unități de luptă în moduri care transmit un mesaj politic și intruziuni în spațiul aerian, în apele teritoriale sau chiar pe teritoriul statelor europene,” scrie expertul în raport. „Impactul acestor politici variază, este uneori contraproductiv, pentru că depind de coordonarea cu alte forme de diplomație și influență. Dar au reușit fără îndoială să contribuie la fragmentarea NATO și a Uniunii Europene.”

Această „diplomație de metal” va continua în viitorul apropiat, iar UE și NATO trebuie să delimiteze mișcările politice de cele cu adevărat militare, ”să nu înghită momeala” și să dovedească unitate și o capacitate de mobilizare rapidă atunci când e nevoie, spune Galeotti în raport, potrivit Agerpres.

„NATO trebuie să fie abil. Nu există nicio dovadă că Rusia ar avea vreo intenție să inițieze ostilități deschise împotriva NATO și a altor țări Europene. Membrii NATO sunt îngrijorați că garanțiile reciproce din Articolul 5 ar putea să nu fie atât de ferme pe cât se dorește, dar la Moscova acestea sunt luate foarte în serios. Consolidarea apărării militare e necesară. Dar trebuie să se înțeleagă că Rusia face mișcări politice, iar un răspuns militar nu este cel mai bun răspuns”, afirmă expertul.

Alte articole

Rusia e disperată! Încă o reacție de la Moscova, cu privire la rezultatul votului din România. Dmitri Peskov: „Desfășurarea votului a fost cel puțin ciudată”

Rusia ar urma să lanseze, în această noapte, o rachetă balistică intercontinentală Yars RS-24 asupra Ucrainei, având ca scop intimidarea NATO și a UE

Citeşte şi Preşedintele Bulgariei vorbeşte despre posibila împărţire a sferelor de influenţă între SUA şi Rusia

Galeotti mai spune că, uneori, cea mai bună dovadă de forță este controlul și reținerea de la a reacționa violent. În acest moment există un ritual între Rusia și NATO: la fiecare mișcare a Rusiei, NATO reacționează imediat. Acest lucru îi ofer Moscovei inițiativa pentru că deja Kremlinul știe ce determină un răspuns din partea țărilor occidentale și folosește acest lucru în scopuri politice, pentru a dovedi publicului rusesc cât de neajutorată e Europa.

Expertul a declarat pentru AGERPRES că este foarte puțin probabil ca 4.000 de militari ai NATO care vor fi desfășurați pe flancul estic, în țările baltice, Polonia, România și Bulgaria ar putea să țină piept unei invazii rusești, însă această invazie e departe de a fi iminentă, potrivit Agerpres.

„De fapt, ce au făcut rușii cu această diplomație de metal este să spună ‘Cu cât vă apropiați mai mult de NATO, cu atât mai mult deveniți o țintă’ „, spune Galeotti. „Această atitudine a Moscovei trezește reacții diferite în țări diferite: dacă Norvegia și Suedia devin mai implicate, țările balcanice devin mai reticente în privința cooperării cu NATO. Iar cheia este că a fi membru NATO înseamnă lucruri diferite pentru regiuni diferite. În țările baltice, în Scandinavia și Europa Centrală, totul se reduce în a ține sub control agresivitatea Rusiei. Dar dacă te afli în Balcani, sincer, nu prea îți e teamă de o invazie rusească. De fapt, a fi membru NATO este mai mult un simbol că țara respectivă este membră a clubului occidental, fie că vrea să adere la UE, precum Turcia, fie că își dorește o relație mai bună cu SUA”, a explicat analistul.

Din punctul său de vedere, tentativa de lovitură de stat din octombrie 2016 din Muntenegru, care este pe punctul de a adera la NATO, când cetățeni sârbi care ar fi fost plătiți de Rusia au încercat să-l înlăture de la putere pe premierul pro-occidental Milo Djukanovic, nu a fost menită să reușească acest lucru, ci să dovedească faptul că, dacă Moscova își dorește, poate să creeze probleme în Podgorica și, prin extensie, și în regiune.