Magistraţii instanţei supreme au decis ca expertizele dispuse, una contabilă şi una tehnică, să lămurească dacă activele corporale ale Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) au fost reflectate actualizat în bilanţul contabil din 21 decembrie 2002 şi în balanţa contabilă din 30 aprilie 2003, care era metoda legală de determinare a preţului de ofertă, respectiv raport de evaluare simplificat sau raport de evaluare de piaţă, şi să determine valoarea de piaţă a clădirilor şi terenurilor aflate în proprietatea institutului, la momentul privatizării.
Expertizele sunt favorabile lui Dan Voiculescu, dar şi celorlaţi inculpaţi din dosar, cea contabilă arătând că acţiunile ICA au fost corect evaluate de către Agenţia Domeniilor Statului (ADS) la nivelul anului 2003, când s-a privatizat institutul, iar cea de evaluare a activelor ICA, respectiv tot ceea ce însemna patrimoniu imobiliar al Institutului, clădiri şi terenurile aferente, valorau la acea vreme, potrivit experţilor, peste trei milioane de dolari.
La data privatizării ICA, în 2003, evaluarea terenurilor şi clădirilor la valoarea de piaţă nu era obligatorie, conform legii, mai reiese din documentele citate, iar ICA s-a privatizat prin vânzarea de acţiuni, şi nu de active.
Raportul de expertiză contabilă a urmărit să determine dacă anterior privatizării, respectiv 2002-2003, activele ICA erau înregistrate actualizat în contabilitate, răspunsul experţilor fiind unul pozitiv, şi dacă s-au respectat normele aplicabile în acel moment privind evidenţierea actualizată în contabilitate a activelor.
Alt obiectiv urmărit în expertiza contabilă viza modul de determinare a preţului de ofertă al acţiunilor ICA, respectiv preţul de pornire la care erau scoase la vânzare, şi anume fie conform unui raport de evaluare simplificat, aşa cum de fapt s-a făcut în cazul ICA, fie conform unui raport de evaluare de piaţă, respectiv cum susţin procurorii DNA că ar fi trebuit.
Răspunsul experţilor a fost „conform raportului de evaluare simplificat”, deci concluzia la care au ajuns aceştia este aceea că, în cazul privatizării ICA, s-a procedat corect. Raportul tehnic de evaluare – întocmit, separat de cel contabil, de către un alt expert – a avut drept obiectiv determinarea valorii de piaţă a activelor ICA la momentul privatizării, respectiv a terenurilor şi clădirilor.
Concluzia expertului a fost aceea că preţul terenurilor şi clădirilor ICA la data privatizării (2003) a fost de 3.244.000 de dolari, respectiv 10.955.000 de lei. Valoarea este diferită de cea contabilă la momentul respectiv. Raportul tehnic de evaluare nu a avut însă în vedere determinarea valorii acţiunilor ICA – cele care, de fapt, au fost vândute la privatizarea Institutului.
Concret, concluzia generală a celor două documente este că valoarea acţiunilor nu este egală cu cea a clădirilor şi terenurilor, ceea ce reprezintă activele ICA, dar că privatizarea raportată la modul de determinare a preţului de ofertă al acţiunilor ICA, respectiv preţul de pornire la care era scos la privatizare Institutul, a fost cel corect în raport cu legislaţia în vigoare la momentul privatizării, respectiv anul 2003.
Experţii mai arată, în cele două documente citate, că „prin aplicarea metodologiei de evaluare stabilită prin Instrucţiunile emise de Ministerul Privatizării, care se bazează pe calcularea valorii activului net contabil, ajustată cu media profitului pe ultimii patru ani, preţul obţinut de evaluator s-a cuantificat la 2.944 lei/acţiune, echivalentul a 0,0796 de euro la cursul oficial BNR de 36,952 lei/euro la 30 aprilie 2003” astfel că „prin urmare, conform procedurii, preţul de ofertă pe acţiune propus prin raportul de evaluare simplificat se situează la nivelul valorii nominale a unei acţiuni, respectiv 3.000 de lei pe acţiune, echivalentul a 0,0812 euro la cursul oficial BNR de 36,952 lei/euro la 30 aprilie 2003”.
Expertiza a procedat la stabilirea valorii reale a unei acţiuni pe baza activului net contabil înregistrat la 30 aprilie 2003, fără ajustarea cu media profitului pe ultimii patru ani, experţii arătând că din calculele efectuate, a rezultat că la 30 aprilie 2003, valoarea reală a unei acţiuni era de 2.932,21 lei, echivalentul a 0,0794 euro la cursul oficial de schimb comunicat de BNR de 36.952 lei/euro, faţă de 3.000 lei valoarea nominală, echivalentul a 0,0812 euro la cursul oficial de schimb comunicat de BNR de 36,952 lei/euro, luat în calculul ofertei de privatizare de către ADS.
În concluzie, tratamentul contabil privind reevaluarea activelor corporale de natura mijloacelor fixe în bilanţul SC Institutul de Cercetări Alimentare SA din decembrie 2002 se raportează la reevaluarea obligatorie, prevăzută de H.G. nr. 500/1994 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi modificarea capitalului social, şi la reevaluarea opţională, conform H.G. 983/1998 privind reevaluarea clădirilor, construcţiilor speciale şi a terenurilor, care au fost efectuate şi înregistrate în situaţiile contabile anterioare înfiinţării acestei societăţi, în conformitate cu prevederile acestor hotărâri şi însuşită prin preluarea elementelor de bilanţ la data de 31 decembrie 2001 aferente Institutului de Chimie Alimentară Bucureşti, conform art.5 din H.G. 451/2002.
Potrivit experiţilor, în cazul ICA, s-au aplicat corect normele tehnice şi contabile şi de privatizare şi s-a determinat corect procedural prin raport de evaluare simplificat valoarea acţiunilor scoase la privatizare. Situaţia economico-contabilă a ICA de la acel moment nu obliga conform legilor de atunci, 2002-2003, la efectuarea unui raport de evaluare la valoarea de piaţă.
Legislaţia privatizării a fost modificată abia ulterior, în 2007, în sensul obligativităţii valorii de piaţă, adică la patru ani de la privatizarea ICA.
Instanţa supremă a admis, în 25 octombrie 2011, mai multe probe în dosarul în care Dan Voiculescu este judecat privind modul în care s-a făcut privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare, între care şi o expertiză care să stabilească valoarea patrimoniului ICA de la acel moment.