Ionuț Doldurea și Cosmin Stîngă au acordat primul interviu despre nenorocirea de la Crevedia revistei Q Magazine Interviul a fost realizat în timpul arestului la domiciliu cu fiecare dintre cei doi separat. Cei doi interlocutori şi-au exprimat dorinţa ca răspunsurile lor să fie consemnate într-o formă unitară, ca provenind de la unul, tocmai pentru că experiența prin care trec i-a unit și mai mult, trăind-o similar.
Explozia de la Crevedia s-a soldat cu doi morţi şi 58 de răniţi, dintre care 39 de pompieri. Bilanţul morţilor a crescut, însă, în următoarea umătate de an. În februarie 2024, bilanțul exploziilor de la Crevedia număra deja 6 morți, 7 pacienți internați în străinătate cu arsuri grave, care s-au recuperat și au revenit în țară, unul internat încă în România, și 48 de pacienți externați. Raportul Inspectoratului pentru Situații de Urgență arată că au fost avariate, integral sau parțial, 89 de locuințe.
I.D. C.S: Întruchiparea suferinței pure. Pentru familiile care i-au pierdut pe cei dragi, pentru familiile care au rămas fără case sau care au avut locuințele ruinate sau alte distrugeri în gospodăriile altădată liniștite. Pentru familiile noastre, care le trăiesc pe toate dimpreună cu noi. Nu putem feri pe nimeni, de fapt.
Un „infarct” pentru angajații noștri și familiile lor, pentru nesiguranța în care s-au trezit.
O crâncenă încercare pentru pompieri. Un dosar nedorit pentru polițiști și magistrați. O emoție colectivă.
Un pustiu pentru sufletele noastre.
Trăim regrete atât de pătrunzătoare încât suntem, în această perioadă, incapabili să gândim în termeni de vinovăție sau nevinovăție în privința noastră. Știm că, în mod cert, oamenii din Crevedia nu au fost cu nimic vinovați și s-au trezit de nicăieri cu o poveste cumplită în viețile lor. Pentru asta, tot ceea am încercat să facem în această perioadă, cu toată energia și buna credință, a fost să mai alinăm din necazurile lor. Nu am reușit cu toți, nu am putut cuprinde tot, dar nu am uitat pe nimeni.
După producerea incendiului, în ziua de 26 august, nu cred că putem indica vreo autoritate care să nu fi efectuat controale asupra întregii noastre activități, în toate detaliile, în toată țara, în ceea ce ține de orice autorizație și de orice aviz. Flagas a supraviețuit, funcționează și astăzi, și am putea spune că aproape și-a reconsiderat obiectul principal de activitate, urmărind acum, în principal, să ajungă la înlăturarea consecințelor acestui dezastru.
Firma nu a funcționat niciodată fără autorizație, altfel credem că nu am mai vedea astăzi nici urmă din ea.
La Crevedia, la vremea respectivă a existat problema cu o autorizație retrasă în 2020, dar în raport de care ne-am conformat, am închis stația GPL de acolo, nu a mai existat nicio activitate cu publicul, și am mutat recipientul specific stației GPL în altă parte din țară. Am folosit însă în continuare spațiul, imobilul respectiv, ca pe o proprietate neînstrăinată a firmei și i-am dat o utilitate internă. Șoferii noștri aveau acolo un loc de odihnă și de îngrijire personală, aveau camere și dușuri, își făceau programul de odihnă pentru că sunt restricții legislative și nu pot conduce oricât, făceau schimburile între ei, erau și câte doi șoferi pe aceeași cisternă.
Un adevăr este și acela că din considerente pur logistice, fără niciun alt scop, se mai făceau transferuri dintr-o cisternă în alta. De pildă cisternele mari nu pot ajunge în toate stațiile, date fiind caracteristicile locului, interdicțiile de circulație, de acces în zonele localităților. Și atunci, pentru a se asigura alimentarea acolo, erau cantități, de pildă, rămase în aceste cisterne mari după ce își făceau circuitul stațiilor accesibile, care se transferau în cisternele mai mici. Cisternele, fie mari, fie mici, nu sunt primite în rafinării dacă mai au orice fel de încărcătură rămasă la poarta rafinăriei.
Dar nu am întreprins niciodată ceva clandestin, ascuns, nu am avut la niciun moment vreo astfel de intenție. Nu am avut niciun motiv și niciun scop să o facem. O curte mare, la stradă, și cisterne acolo, în văzul lumii, sunt cu siguranță ingredientele insuccesului cert dacă s-ar întâmpla să cauți vreo „discreție” de ordin necurat.
În privința instituțiilor statului, credem că ele nu au niciodată o misiune ușoară. Numai în cea mai ideală dintre lumi misiunea așteptată de la acestea este îndeplinită cu desăvârșire. Vorbim de așteptarea ca niciun incident să nu se întâmple, în nicio împrejurare, pentru că instituțiile statului sunt prezente, eficiente, legiferează atotcuprinzător, prevăd, previn și înlătură abaterile. Nu veți găsi o astfel de lume ideală în nicio țară.
Realitatea este că existența unor reglementări care nu sunt suficient de clare, de previzibile, de unitare și de coerente, reprezintă o provocare teribilă pentru toți cei chemați să își acordeze conduita în raport de ele. O doză de echivoc în reglementări va fi suficientă să genereze disfuncționalitate, imperfecțiune și, în final, incertitudine juridică și posibil chiar socială. Lipsa de claritate a normelor derutează de la orice cetățean până la instituțiile statului.
Nenorocirea de la Crevedia trebuie să fie asumată ca o experiență din care toți să ieșim mai buni și să remediem orice neajunsuri. Și aici mă refer și la Stat. Responsabilitatea instituțiilor sale este, dat fiind și această experiență intens nefericită, să analizeze onest și obiectiv disfuncționalitățile și, dacă pot îmbunătăți viața oamenilor și pot sluji mai bine interesului general să o facă. „Din greșeli se învață” credem că este aplicabil și instituțiilor, nu doar oamenilor.
Multe. Foarte multe. Atât de multe încât capătă substanță ceea ce vă spuneam și înainte – lipsa de claritate, de concizie, echivocul prezent… Dar acesta nu este un reproș pentru ceea ce ni se impută, ci doar sublinierea necesității de a identifica de fapt ceva bine conturat pe situația cu care toți ne confruntăm și speranța că acolo vom ajunge într-un final, iar Acuzarea și Apărarea vor avea deopotrivă împăcarea că se îndepărtează de aproximativ.
CONTINUAREA INTERVIULUI, PE WWW.QMAGAZINE.RO