Fabrica a fost înființată în 1938 și, în primii ani ai regimului comunist, a devenit unul dintre cele mai importante centre industriale din țară. La apogeu, aproape 1.000 de femei lucrau la „Vâscoza”, unde se produceau textile din celuloză pentru nu mai puțin de 70 de întreprinderi din România. Astăzi, clădirea fostei uzine este aproape complet distrusă, iar singurul semn al trecutului industrial al zonei este un turn de 220 de metri.
„Fabrica de mătase Vâscoza S.A.R. adăposteşte 1.000 de muncitoare, fete tinere şi soţii ale muncitorilor. Acestea, ieşind de la lucru la orele 10 seara, multe dintre ele fiind din alte localităţi, sunt aşteptate de cete întregi de tineri, dând un aspect depravant acestor scene. Întârziind cu voia trenurile, aceste fete, fiind ademenite de tineretul dornic de aventură, nu mai pleacă acasă, ci rămân în localitate, găsindu-şi la prima colegă de lucru un adăpost, pentru ea şi cavalerul ei”, scria Poliția Lupeni, într-un raport din 1941, conform Adevărul.
Citeşte şi: Lacăt pe magazinele preferate de zeci de mii de români. După aproape două decenii, s-au tras obloanele
În fiecare zi, autoritățile locale se confruntau cu noi reclamații adulter, violență în familie, cât și prostituție clandestină. În 1941, Poliția Lupeni recomanda efectuarea controalelor medicale perioadice, pentru a încerca să țină sub control problema prostituției și a bolilor venerice: „Aceasta ar fi numai partea cea mai nevinovată şi cea mai obişnuită a laturii acestea, dar, dureros, însuşi nevestele muncitorilor, ale căror bărbaţi stau câte opt ore în lucru, fără primejdie ca vreunul să se întoarcă mai curând acasă, aceste femei se dedau la adevărate orgii, mai ales acelea care au în casă câte un chiriaş, care aproape întotdeauna nu este în muncă în acelaşi timp cu soţul. Aceasta ar fi latura de desfrâu al acestei localităţi, care trebuie să fie combătută de organele noastre poliţieneşti şi către care latură ne îndreptăm chiar toată atenţiunea, căutând să înfrânăm această adevărată prostituţie clandestină, cea mai periculoasă de reprimat”.
Odată cu sosirea regimului comunist, fabrica a continuat să fie un centru industrial important. Ea s-a extins treptat, însă lucrurile au început să ia o turnură negativă la începutul anilor 1990. Uzina a fost privatizată, iar numărul de muncitori a fost redus la 100. În cele din urmă, a fost închisă, iar astăzi nu mai rămâne decât amintirea unei ere industriale care a fost lăsată să se piardă.