Familie de români reîntoarsă acasă după 14 ani petrecuţi în pribegie. Cei doi soţi o duc mult mai bine decât o duceau în Spania şi au schimbat cu totul faţa comunei natale: „M-am întors cu tot felul de idei, să fie şi la noi ca afară”

O familie de români reîntoarsă acasă, în localitatea dâmboviţeană Gura Ocniţei, a reuşit să schimbe complet faţa comunei, dar şi mentalitatea localnicilor. În urmă cu 20 de ani, în martie 2002, Lili Iotu şi-a luat cei doi copii, o fetiţă de 14 ani şi un băieţel de doar câteva luni, şi a plecat la soţul ei, în Castellon.

„În fiecare an spuneam: La anul mă întorc. Şi mi-a dat Dumnezeu să mă întorc într-un an și chiar îmi pare bine că am venit acasă„, povesteşte Liliana Iotu pentru Observator. Întoarcerea a avut loc în 2016 şi niciunul dintre ei nu regretă nicio secundă decizia. În cei 14 ani petrecuţi în pribegie, dorul de casă le-a săpat adânc în suflete. Nimic nu era ca acasă, nici oamenii, nici gustul mâncării, nici sărbătorile. Aveau de toate, dar, în realitate, aveau foarte puţin din ceea ce şi-ar fi dorit.

Citeste si Facilităţi pentru românii din diaspora care se întorc acasă. Guvernul promite 50% din salariu la angajarea în România

„Am avut grijă şase ani de zile de niște copii, alți şase ani am stat la o familie și le-am făcut curat în casă. Aveau patru copii, dar o dată să zică … Să își amintească de fata care le-a strâns chiloții prin casă, de fata care îi spăla, de fata care le mătura curtea, care le punea masa. Să zică: Liliana, ce mai faci tu în România? Nu o să fie„, povesteşte Liliana Iotu.

La 1 aprilie 2006, familia Iotu se pregătea de Paștele petrecut în Castellon: „Nu miroase nimic. Indiferent ce ai pune, ce miroase, nu miroase ca acasă„.

S-au reîntors în România, după 14 ani petrecuţi în Spania, cu buzunarele goale

Acceptaseră cu toţi gândul că viaţa lor urma să se desfăşoare în Spania mulţi ani înainte. Copiii se integraseră perfect, iar părinţii munceau din greu ca să-şi vadă visul cu ochii: o casă.

Dar când criza financiară a lovit cel mai tare în diaspora română din Spania, iar joburile au devenit brusc nesigure, Lili a acceptat cu zâmbetul pe buze să spele podele. Avea 200.000 de euro împrumutaţi şi nu avea altfel cum să-i achite dacă nu trăgea din greu.

Citeste si Ce pensii primesc românii care au muncit şi în ţară, şi în străinătate. Analiză de caz: povestea românilor Roza şi Gheorghe

Apoi, într-o dimineață, Lili a trebuit să-și anunțe copiii că începând de a doua zi casa lor, plătită pe jumătate, nu mai e a lor. Cu buzunarele goale, întreaga familie a revenit în România. Nu şi-au pierdut, însă, speranţa şi au reuşit să o ia de la capăt. Sebi, care avea doar câteva luni în 2002, atunci când au părăsit România, e, azi, student la ASE în anul 2 și e decis să nu mai plece niciodată de acasă. Soțul lui Lili e bucătar-șef la un restaurant din Târgoviște și câștigă mai bine decât în Spania. Iar Lili e directorul căminului cultural din satul său natal.

„Dacă am lucrat afară, am venit cu tot felul de idei inovative și am adus din afară anumite activități, să fie și la noi ca afară„, spune, cu mândri, Lili.