Liz Boulter, jurnalistă la The Guardian, este pasionată de călătorii, iar pe lista ei de destinații s-a aflat și Maramureșul românesc. Aici a descoperit o „lume de basm” de care s-a declarat de-a dreptul fascinată.
Materialul său a fost intitulat „Călătoria mea în lumea de basm a Maramureșului – România uitată de timp”. Jurnalista a fost impresionată de peisajul pitoresc, unde predomincă dealurile cu căpițe de fân, care par „ființe prietenoase cu părul lung”.
Pe Liz au fascinat-o, de asemenea, casele maramureșene, construite integral din lemn, ale căror porți sunt sculptate ornamental.
“Casele tradiționale sunt construite în întregime din lemn, inclusiv acoperișurile, și multe dintre ele sunt eclipsate de porți sculptate ornamentate, cu acoperiș din țiglă și grindă masivă deasupra. Am putea fi în Asia de Sud-Est, dar această lume de basm a obiceiurilor consacrate și a vieților trăite aproape de pământ este mult mai aproape de casă – în sud-estul Europei”, scrie autoarea.
Jurnalista britanică povestește, în reportajul său, despre momentul în care, în amurg, viața satului din Maramureș capătă un ritm aparte. Vitele se întorc de la pășune, căruțele trase de cai străbat drumurile, iar ciobanii se adună în jurul focurilor. Ochii vigilenți ai jurnalistei au surprins, de asemenea, o femeie care mulgea o vacă și una care se întoarcea de la câmp, cu sapa pe un umăr.
Totodată, Liz Boulter a remarcat faptul că deși, păstrează elemente tradiționale, România nu este blocată în trecut. Sectorul tehnologic este în plină dezvoltare, iar viteza de internet este una foarte buă. Casele tradiționale din lemn coexistă cu tehnologia modernă și creează un contrast fascinant între vechi și nou, în peisajul rural românesc. Biserici și mănăstiri impresionante Regiunea Maramureș este renumită pentru bisericile și mănăstirile sale extraordinare.
Cu acoperișuri abrupte, turnuri înalte și fleșe subțiri – toate acoperite cu șindrilă de lemn – acestea par desprinse dintr-un film fantastic. În apropiere de proprietate se află mănăstirea din Botiza, un complex de turnuri ascuțite și arcade de lemn. Nu foarte departe se află biserica din Leud, cea mai veche dintre cele opt biserici de lemn din zonă incluse în UNESCO. Construită în 1628, aceasta are un acoperiș dublu, iar interiorul este acoperit integral cu picturi viu colorate reprezentând sfinți, diavoli, animale, copaci și flori.
Muzeul Satului Maramureșean din Sighet, situat la aproape 25 de mile vest, prezintă o colecție de case de lemn din diferite districte și secole, reconstruite de-a lungul unei alei sinuoase.
Și cum nu există turist care să nu viziteze poate cea mai renumită atracție a Maramureșului – Cimitirul Vesel din Săpânța – nici jurnalista nu l-a ratat. Locul este plin de cruci de lemn sculptate, pictate în culori vii de artistul local Stan Ioan Pătraș. Pe cruci se regăsesc scene din viața celui care își doarme somnul de veci acolo.
“Moartea face parte din viață este mesajul său vesel. Locul este plin de pietre funerare din lemn sculptat, care poartă picturi naive și luminoase despre viața ocupantului – țesător, bucătar, profesor, contabil, tăietor de lemne – sau despre moartea sa, într-un accident rutier, de exemplu, toate realizate de artistul local Stan Ioan Pătraș. Unul îi roagă pe vizitatori să vorbească încet pentru a nu-și trezi soacra, îngropată în apropiere, care îi va face viața un calvar chiar și după moarte”, descrie autoarea “cea mai ciudată atracție a regiunii”.