Acest ultim festin, împărțit de Mitterrand cu 30 de apropiați, a adus pe masă tot ce este mai franțuzesc în materie de gastronomie: foie gras, scoici oysters, clapon și presură de gradină (ortolan bunting), o mică pasare cântătoare.
Si aceasta mica pasare cântătoare este cheia acestui ultim dineu, extravaganța care a făcut din festinul lui Mitterrand subiect de presa și de filme documentare.
Pompa dineurilor franceze se simte nu numai în mâncare, ci și în felul în care este aranjată și decorată masa.
Pentru a înțelege de ce, trebuie spus cum este preparată micuța presură de grădină, înainte de a fi oferită mesenilor. Detaliile sunt necesare pentru că ele fac din ortolan mai mult decât un fel de mâncare, fac din acestă mică pasăre cântătoare un adevărat ritual, un lux, o extravaganță.
În primul rând, pasărea este orbită sau ținută într-un spațiu întunecat, apoi este îndopată cu ovăz și mei. Pasărea ajunge de nerecunoscut, obeză, un bulgăre de seu incapabil să se miște.
Când atinge dimensiunile cerute de exigențele bucătarului, pasărea este înecată de vie în Armagnac. Trupul ei este mai apoi jumulit de pene, carnea ei galbenă și palidă fiind apoi asezonată cu sare și piper, iar întreaga pasăre este introdusă la cuptor.
Bucătarul păstrează capul păsării atașat de trup și penajul verde rămâne și el neatins.
Pasărea este oferită mesenilor care, într-un ritual bizar, își acoperă capetele cu șervețele de pânză și bagă în gură, dintr-o singură mișcare, trupul întreg al păsării.
Pasărea este decapitată cu dinții, iar capul ei este tot ceea ce mai rămâne din ea. Mesenii înghit oasele fragede și trupul întreg, neeviscerat, al zburătoarei.
Există câteva explicații ale ritualuilui acoperirii capului cu șervetul de pânză. Unii spun că în felul acesta întreaga aromă a păsării coapte ajunge în nările celui ce o va mânca. Alții spun că mesenii se acoperă pentru a ascunde odioasa crimă de ochii lui Dumnezeu.
Această din urmă explicație nu l-a oprit pe Mitterrand să aleagă presura de câmpie sau ortolanul ca parte a ultimului său ospăț. Mitterrand era oricum în agonie la vremea respectivă, bolnav de cancer, plănuind ospățul atunci când medicii i-au spus că mai are foarte puțin de trăit.
De altfel, așa cum preziseseră medicii, la 10 zile după faimosul banchet, fostul președinte al Franței a murit.
Ortolanul este o delicatesă din ce în ce mai rara în bucătăria franceză, fiind în prezent pe cale de dispariție, dar totuși francezii continuă să-l servească la ocazii deosebite.
De altfel, ortolanul este servit și în două dintre cele mai de succes seriale ale ultimilor ani, Billions și Succession, care prezintă viețile celor mai bogați oameni ai lumii.
Un alt chef faimos, Bernard Vaussion, care a gătit pentru preşedinţii Franţei pentru aproape 40 de ani, a dezvăluit și alte plăceri culinare ale conducătorilor Franței și ale altor șefi de state, invitați ai acestora.
Potrivit lui Vaussion, Jacques Chirac savura melcii şi varza murată, Francois Mitterrand avea o slăbiciune pentru fructele de mare, Nicholas Sarkozy urăşte brânza, iar lui Francois Hollande îi place „totul”.
Fostul cancelar german Angela Merkel se pare că adoră să gătească, iar printre mâncărurile sale favorite se numără letcho, o tocană de legume ungurească, shashlik, care este o frigăruie picantă de origine arabă, dar şi supa de cartofi, păstrăvul şi prăjitura cu prune.
Preşedintele Boliviei Evo Morales a stârnit în 2010 o controversă când a dat de înţeles că puiul, carnea de pui, îi tranformă pe bărbaţi în homosexuali.
La un summit în Cochabamba, Morales a pretins că toată carnea de pui este injectată cu hormoni feminini, făcându-i pe bărbaţi să devină gay din heterosexuali astfel încât mâncarea sa preferată este supa de quinoa, nu mănâncă niciodată fast food, fiind convins că acesta provoacă boli grave.
Darren McGrady, care a gătit pentru Palatul Buckingham vreme de 15 ani, susţine că, dincolo de aparenţe, regina Elisabeta era o femeie cu gusturi simple. Astfel, regina îşi începea deseori ziua cu o porţie de cereale Special K, la care adăuga şi un bol cu fructe uscate şi nuci macadamia. Ceaiul alb marca Darjeeling era băutura aleasă de regină dimineaţa.
La prânz, care se servea la ora 13:00, Majestatea sa prefera peştele, cu precădere calcanul la grătar, pe pat de spanac.
După-amiaza, pe post de gustare, regina Elisabeta alegea încă o ceaşcă de ceai, alături de prăjituri sau sandvişuri realizate cu pâine fără coajă. Cu toate că îi plăcea ciocolata, atunci când mânca singură, regina prefera ca gustare doar un fruct, „un măr sau o piersică”.
Ce mâncăruri preferă Barak Obama și Putin
Barack Obama adoră sendvișul Philly Cheese Steak, unul dintre cele mai faimoase astfel de preparate și un simbol al clasei muncitoare, puternic reprezentată în Philadelphia, de unde îi vine și numele. Fostul Președinte american urăşte sfecla roşie şi, după declaraţiile sale, leguma sa favorită este broccoli.
Vladimir Putin este ”topit” după îngheţata de fistic. Se spune că există un om specializat care îi testează mâncărurile ca să nu fie otrăvite. Un jurnalist rus a scris în cartea sa că lui Putin îi place mâncarea japoneză. Interesant este că bunicul lui Putin a fost bucătar, gătind la viaţa lui pentru Lenin şi Stalin.