Anumite firme din România sunt tentate să transforme contractele individuale de muncă în contracte de colaborare, iar riscul sancțiunilor crește odată cu intensificarea controalelor ANAF. Mai exact, firmele pot plăti amenzi de până la 200.000 de lei, plata retroactivă a impozitului și a contribuțiilor sociale pentru sumele date colaboratorilor, dar și reîncadrarea colaboratorilor ca salariați.
Cu puțin timp în urmă, ANAF a descoperit o fraudă de peste un milion de lei la o firmă din domeniul IT din Iași, unde s-a constatat că externalizarea serviciilor de către colaboratori externi ascundea relații clare de muncă.
„Ce pare o strategie de optimizare inteligentă se poate transforma rapid într-un coșmar fiscal: reclasificarea colaboratorilor în angajați, cu recalcularea integrală a obligațiilor fiscale aferente. Simplu spus, cine crede că scapă mai ieftin ajunge să plătească neașteptat de mult. Mesajul ANAF este fără echivoc: statutul colaboratorilor nu este o zonă gri. Interpretările greșite pot costa scump, iar neatenția devine un lux pe care antreprenorii nu și-l permit. Optimizările artificiale și pseudo-colaborările pot oferi beneficii iluzorii pe termen scurt, însă pe termen lung reprezintă un risc major pentru business. Soluția stă în respectarea legislației și consultarea specialiștilor – cheia pentru un mediu de afaceri sănătos, ferit de sancțiuni și pierderi financiare semnificative”, a spus Marius Staciu, avocat specializat în Drept fiscal și partener la Buju Stanciu & Asociații, potrivit Economica.net.
Potrivit avocaților, în cazul în care un colaborator lucrează exclusiv pentru ocompanie, pe echipamentele acesteia și în cadrul unui program fix, ANAF va considera că acea firmă are, de fapt, un angajat, asta presupunând impuneri fiscale suplimentare în urma controalelor. Așadar, contribuabilii sunt sfătuiți să reanalizeze colaborările externe ce ar putea fi vizate de astfel de controale.
Citește și: ANAF face precizări importante privind taxa pe lux. Cine este obligat să o plătească și până când
Din punct de vedere juridic, transformarea angajaților în colaboratori, existând o relație de subordonare specifică unui raport de muncă, poate intra sub incidența conceptului de „muncă nedeclarată”. Codul muncii sancționează munca nedeclarată cu amenzi de 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată fără un contract individual de muncă, plafonul maxim cumulativ al acestor amenzi fiind de 200.000 lei pentru un angajator.
„Antreprenorii sunt tentați să diminueze costurile prin colaborări independente, dar o greșeală de încadrare fiscală îi poate duce la pierderi financiare usturătoare, cu obligații de plată retroactive. Economisirea de astăzi devine nota de plată astronomică de mâine. Atmosfera actuală din mediul de afaceri indică tot mai clar că „portițele” folosite în trecut pentru a economisi la costurile salariale tind să fie închise de autorități ANAF și Inspecția Muncii trimit astfel un mesaj ferm: respectarea atât a legislației fiscale, cât și a celei a muncii nu este opțională, iar orice tentativă de eludare poate atrage consecințe importante”, a mai spus Marius Stanciu.
Totodată, potrivit acestuia, firmele riscă să plătească retroactiv impozitul și contribuțiile sociale pentru plățile realizate colaboratorilor. Potrivit Codului fiscal, orice colaborator care lucrează în subordonare, poate fi calificat drept angajat. Consecința este că impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii sunt recalculate la nivelul contribuțiilor salariale, obligația de plată revenind (în solidar) angajatorului și angajatului.
„Invocarea necunoașterii legii sau buna-credință nu funcționează în fața inspectorilor ANAF. Angajatorul poate fi obligat să achite atât partea de contribuții a angajatului, cât și pe cea a angajatorului, urmând ca ulterior să își recupereze de la persoanele respective partea care le revine. Practic, povara fiscală totală poate depăși 40% din sumele brute plătite în cadrul colaborării, ilustrând cât de mare poate fi impactul financiar al unei recalificări. Mai mult, autoritățile fiscale pot recalcula obligațiile pe ultimii 5 ani, fiind termenul general de prescripție fiscală. Astfel, o schemă aparent avantajoasă pe termen scurt poate genera datorii istorice masive în cazul unui control inopinat. Din acest motiv, recomandăm să existe prudență maximă în configurarea acestor relații de colaborare încă de la bun început”, a mai subliniat avocatul.