Florin Condurăţeanu, condus astăzi pe ultimul drum. Familia şi sute de oameni care l-au iubit pe jurnalist l-au condus pe acesta pe ultimul drum. Sicriul lui Ţuţu este acoperit de drapelul României.
Înainte de a-l conduce pe ultimul drum soția lui Florin Condurățeanu vorbește cu lacrimi în ochi despre povestea lor de dragoste și de admirația pe care i-a purtat/o zeci de ani soțului ei. Jurnalistul va fi înmormântat pe Aleea Scriitorilor, aproape de locul în care se afla şi mormântul lui Vadim Tudor.
EL ERA UN OM BUN ȘI EXTREM DE GENEROS. Nu l-am auzit niciodată să critice pe cineva. Și-a iubit colegii, a îndrumat tinerii, nu a avut nicio urma de egoism. Putea să critice, dar niciodată n-a făcut-o. Mereu a spus a venit un copil atât de talentat. El nu a conceput niciodată nimic în afara României. Totul este despre România.
El era un om bun și extrem de bucuros. Am un sentiment de împlinire și bucurie în toată această iubire pentru că am văzut efectiv un EXOD DE IUBIRE. OAMENI PE CARE EL NU I-A CUNOSCUT. A venit o domnișoară de la care el a comandat un PATEU.
A VENIT o doamnă avocat care mi-a lăsat o scrisoare pentru el. Eu i-am pus-o în cosciug. Asta a fost. Citește-o. Dragă Florin, ne-ai umplut viață. Ai fost eroul nostru, rămâi nemuritor. M-A IMPRESIONAT. Le mulțumesc tuturor celor care au venit să își ia rămas bun de la el. Și durerea e mare. A murit brusc, nu mă pot obișnui cu ideea că nu îi voi auzi vocea recunoscută.
Am incercat sa va rog ca pe fundalul acestui transfer spre mormant sa ruleze vocea lui Paunescu cu poeziile lui pe care el le recita. Deci l-a iubit, stimat si mi se pare un cumul de tot ce si-ar fi putu dori. Sa fie condus de vocea si poeziile lui Adrian Paunescu. Vă invit din suflet bucuria este mare pt el sa si auda colegii pe care i-a iubit, stimat şi a fost pt el profesia care a fost cea mai importanta. Colegii fac parte din profesia lui, viata lui pentru ca principala a fost presa, a iubit presa, a iubit tara si a iubit oamenii.
Si noi am scris aici, te vom iubi mereu eu si Eva. Cand te duci acolo il pupi din partea mea si să spui Tututule, eu te voi iubi mereu si daca ma vezi tot timpul sa ma veghezi si sa ai grija de mine.”, a spus aceasta.
Victor Ciutacu a venit la catafalcul regretatului jurnalist Florin Condurăţeanu pentru a-i aduce un ultim omagiu, înainte ca sicriul cu trupul neînsufleţit să părăsească Casa Presei. Jurnalistul România TV a făcut un ultim gest imrpesionant pentru cel care a fost un „uriaş al breslei”, aşa cum îl numise Dan Negru.
La intrarea în Sala de Marmură, Victor Ciutacu l-a îmbrăţişat pe Răzvan Condurăţeanu, fiul regretatului jurnalist. I-a spus acestuia că i-a adus în dar un drapel pe care vrea să-l aşeze pe sicriul tatălui său şi o floare albă din partea lui Niels Schneker, care nu a putut ajunge din Madrid, unde locuieşte acum, să-şi ia rămas bun de la Florin Condurăţeanu.
„E un drapel special pentru festivităţi, din mătase naturală cu fireturi, care se pune pe sicriele eroilor. Pentru noi, Ţuţu a fost, este şi va rămâne un erou şi consider că merită acest gest din partea noastra. Din partea lui Niels, care nu are cum să ajungă de la Madrid, am adus o floare albă şi o lumânare.
Este un moment extrem de dificil, mi-e foarte greu, nu-mi găsesc cuvintele, mă bucur că toţi cei care am fost colegi cu Florin Condurăţeanu am venit aici, mă bucur în mod deosebit că a venit Dan Diaconescu, că a vorbit (Dan Diaconescu a vorbit la postul România TV despre Florin Condurăţeanu, deşi are o interdicţie impusă de instanţă de a apărea la TV – n.red.). Asta denotă că Ţuţu a fost, este şi va rămâne iubit de toţi cei care i-au fost în preajmă. N-aveai cum să nu-l iubeşti pe Ţuţu. Cuvintele sunt prea mici pentru el„, a spus Victor Ciutacu printre lacrimi.
Trupul neînsufleţit a fost adus miercuri seară, din Sala de Marmură de la Casa Presei, unde oamenii au avut ocazia să îşi ia rămas bun. Foarte multe persoane au venit să îi aducă un ultim omagiu, personalităţi din diverse domenii, dar şi oameni simpli. Cu toţii vorbeau despre acelaşi lucru – bunătatea lui Florin Condurăţeanu şi ajutorul necondiţionat pe care îi oferea de fiecare dată când cineva avea nevoie de el.