Florin Manolescu, născut pe 11 ianuarie 1943, a studiat filologia în cadrul Facultăţii de Litere din Bucurepti, iar, din 1968 până în 2014, acesta a desfăşurat o activitate academică susţinută, predând literatură română atât în ţară, cât şi la Bochum, în Germania, unde s-a retras în 1993.
În calitate de critic şi istoric literar, Florin Manolescu s-a remarcat prin apropierea sa de literatura S.F., al cărei promotor a fost în anii ’80, iar mai apoi prin atenţia acordată literaturii exilului românesc, pe care a studiat-o timp de decenii, dar şi interferenţelor literaturii române şi germane cu alte domenii conexe.
Este autorul volumelor „Caragiale şi Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii” şi „Enciclopedia exilului literar românesc, 1945-1989. Scriitori, reviste, instituţii, organizaţii”, două dintre cele mai valoroase lucrări de critică, respectiv, istorie literară publicate în ultimele decenii în România.
Florin Manolescu a semnat cronici literare în cele mai importante reviste de literatură din ţară: Amfiteatru, România literară, Contemporanul, Luceafărul, Viaţa Românească etc. şi a colaborat cu studii la Analele Universităţii Bucureşti, Limbă şi literatură, Cahiers roumains d’études littéraires, Euresis. Cahiers roumains d’études littéraires (serie nouă), Revista de istorie şi teorie literară, Rumänische Rundschau, Manuscriptum, Caiete critice, Colecţia Povestiri Ştiinţifico-Fantastice.
Printre volumele publicate se numără „Poezia criticilor” (1971), „Literatura S.F.” (1980), „Caragiale şi Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii” (1983), „Litere în tranziţie” (1998), „Misterul camerei închise. Nouă povestiri incredibile” (2002), „Enciclopedia exilului literar românesc, 1945-1989. Scriitori, reviste, instituţii, organizaţii” (2003), „Mentaliştii. Alte nouă povestiri incredibile” (2009), „Cu ochii pe mine. Jurnal român-german, 1995” (2010), „Il gatto e l’astronomo” (2013).