În îndelungata sa carieră, de peste 50 de ani, Florin Zamfirescu a ajuns să joace în toată lumea, recunoscând că singurul continent unde nu a ajuns este Australia, dar spune că deplasările din timpul comunismului erau un adevărat chin, actorii fiind nevoiţi să îndure umilinţele la care erau supuşi de Securitate şi restricţiile impuse de aceasta.
„Aveam restricții. Ne făceau un instructaj de fiecare data când plecam. Venea cineva și ne spunea că e de la Securitate și se ocupă de teatru nostru. Ni se aducea la cunoștință că este interzis să dăm interviuri la Europa liberă, să intrăm în relații cu străinii. Dar acolo erau numai străini. Ni se mai spunea: Nu vă lăsați provocați, nu răspundeți la întrebările cu tentă politică”, a declarat Zamfirescu pentru Cancan.
Celebrul actor nu a ascuns faptul că fiecare deplasare peste hotare era pentru toți o adevărată umilință. Acesta ne-a mai povestit un episod în care după ce el și colegii săi au câștigat marele premiu, de o mie de dolari, la un concurs peste hotare, n-au avut voie să se atingă de aceștia.
„În general cu Năpasta am plecat cel mai mult. Eu am călătorit foarte mult, prin natura meseriei. De-a lungul celor 50 de ani de teatru, am bătut Europa, am fost în America, în Africa, în Asia, în China. În Australia nu am ajuns.
Peste tot eram invitați la mese. Se făceau petreceri. Noi eram 4 actori, apoi ne înțelegeam: domne nu spui că am fost la iarbă verde, pentru că apoi nu ne mai lăsau să ieșim. Dar nu prea ne duceam. Tuturor ne era frică să facem așa ceva. Am luat Marele premiu, Leul de aur, care era în bani, 1000 de dolari. Directorul a luat plicul și a zis să nu ne atingem de el, că-l ducem la minister. Dar o trupă de americani, care participase la concurs, a venit la noi, felicitări, hai să bem.
Nu, noi nu bem, le-am zis, decât apă de la chiuvetă. Se uitau la noi, păream vietnamezi sau coreeni, care stau unii lângă alții, dușmănoși. Și au plecat săracii, iar noi ne-am simțit aiurea. Măcar 100 de dolari să le fi dat…
Turneele noastre erau perioade de umilință. Dar ne-am bucurat că vedeam Italia, Germania, Elveția”, a mai declarat actorul.
Maestrul a mai povestit că-și economisea diurnele doar ca să se poată întoarce acasă cu mici atenții pentru cei dragi.
„Din diurnele pe care ni le dădeau, mai cumpăram și eu ceva, că aveam copii acasă. Dar ca să pot face asta, acolo mâncam numai banane. Eram o data cu fi-mea la noi, la mare, și a vrut ceva, dar era dintr-un shop, unde se plătea doar în valută. I-am zis că n-am bani.
Îți venea să urli, în țara ta. Nu-i puteai spune copilului să tacă, pentru că ne arestează”, a mai dezvăluit Florin Zamfirescu.
Tot în perioada comunistă, Florin Zamfirescu a fost interzis în televiziune mai bine de un an, după ce a refuzat să recite poezii despre Elena Ceaușescu.
„Am fost interzis în televiziune vreun an și ceva, pentru că nu am vrut să recit de Ziua Femeii, pentru Ceaușeasca. M-au invitat, și le-am zis că am ceva de Coșbuc. Aveau însă ei poeziile lor, iar când m-am uitat pe prompter, trebuia să spun ceva gen Mândria, România, Elena Ceaușescu. Și am plecat. Alea nu erau poezii. Apoi s-a dat ordinul să nu calc în televiziune. Dar eu aveam și alte treburi, eram asistent la Facultatea de Teatru, făceam film după film”, a adăugat acesta.