Un număr de 15 din cele 36 de dimensiuni ale Codului de Transparență Fiscală sunt apreciate ca fiind bune sau avansate, 15 sunt considerate la un nivel de bază iar șase sunt considerate că nu sunt încă îndeplinite, potrivit Agerpres.
FMI subliniază că rapoartele fiscale nu includ sectorul marilor companii de stat, care sunt responsabile pentru aproximativ 10% din PIB. Pentru o îmbunătățire a transparenței fiscale, instituția financiară internațională recomandă României extinderea acoperirii instituționale a rapoartelor fiscale pentru a include întregul sector public.
De asemenea, potrivit FMI, un mare volum de date cu privire la operațiunile, activele și pasivele Guvernului nu este consolidat într-un set de declarații financiare produse în conformitate cu standardele internaționale.
FMI recomandă sectorului bancar restructurarea bilaterală a creditelor în franci
Pe de altă parte, procesul bugetar al României s-a îmbunătățit semnificativ în ultimii ani, în condițiile în care cadrul bugetar pe termen mediu acoperă aproximativ 97% din cheltuielile Guvernului, precum și prin înființarea unei supravegheri fiscale independente. Cu toate acestea, erorile ridicate de prognoză a PIB-ului, în medie de aproximativ 4% din PIB, deficiențele în evaluarea și supervizarea investițiilor publice și lipsa de punctualitate în aprobarea bugetelor anuale sugerează că este nevoie de noi progrese, precizează FMI.
Managementul riscurilor fiscale este evaluat drept avansat sau bun în identificarea și raportarea garanțiilor guvernamentale și a riscurilor asociate cu administrațiile publice însă raportarea cu privire la alte riscuri specifice, de genul expunerii pe sectorul financiar și a riscurilor de mediu, este limitată, așa cum este și analiza cu privire la potențialul impact al modificărilor în contextul mediului macroeconomic volatil.
Raportul FMI face o serie de recomandări pentru a întări eforturile de reformă ale autorităților în domeniul transparenței fiscale. Printre acestea se numără îmbunătățirea calității și integrității rapoartelor fiscale și a rapoartelor financiare; includerea unor prognoze macroeconomice mai detaliate în documentele bugetare principale; creșterea transparenței documentației bugetare; extinderea analizelor și raportării riscurilor fiscale.