Plafoanele majorate intră în vigoare la 14 martie şi se pot aplica retroactiv pentru ajutoarele care îndeplinesc toate condiţiile.
Această decizie va permite ţărilor UE să majoreze sprijinul acordat fermierilor fără a denatura piaţa, reducând totodată sarcina administrativă care revine autorităţilor naţionale.
Comisarul pentru agricultură şi dezvoltare rurală Phil Hogan a declarat: „Propunerea Comisiei privind noile norme referitoare la ajutoarele de stat pentru sectorul agricol reflectă valoarea acestei forme de sprijin în perioadele de criză. Prin majorarea cuantumului maxim al ajutoarelor acordate fermierilor, autorităţile naţionale vor dispune de o mai mare flexibilitate şi vor putea reacţiona mai rapid şi mai eficace pentru a-i sprijini pe fermierii vulnerabili. În unele cazuri, cuantumul ajutoarelor de stat care pot fi acordate fermierilor în mod individual va creşte cu 66 %. Noile norme vor continua să însoţească normele obişnuite privind ajutoarele de stat notificate, pe care statele membre le pot aplica în continuare.”
Cuantumul maxim al ajutoarelor care poate fi distribuit pe fermă pe o perioadă de trei ani va creşte de la 15.000 euro la 20 000 euro. Pentru a evita orice posibilă denaturare a concurenţei, fiecare ţară din UE dispune de un cuantum naţional maxim pe care nu îl poate depăşi. Fiecare plafon naţional va fi stabilit la 1,25 % din producţia agricolă anuală a ţării pe aceeaşi perioadă de trei ani (o creştere faţă de valoarea de 1 % prevăzută în normele actuale). Aceasta reprezintă o majorare a plafonului naţional cu 25 %.
Dacă o ţară nu cheltuieşte mai mult de 50 % din pachetul naţional total destinat ajutoarelor pentru un anumit sector agricol, aceasta poate majora şi mai mult ajutoarele de minimis pe fermă, până la 25 000 euro, iar plafonul naţional la 1,5% din producţia anuală. Aceasta reprezintă o creştere cu 66% a plafonului per fermier şi o creştere cu 50% a plafonului naţional.
Pentru ţările care optează pentru acest plafon maxim, noile norme prevăd crearea unor registre centrale obligatorii la nivel naţional. Se va putea astfel ţine o evidenţă a ajutoarelor acordate, pentru ca furnizarea şi monitorizarea aşa-numitelor ajutoare de minimis să fie mai simple şi mai eficiente. Mai multe state membre menţin deja astfel de registre, ceea ce le va permite să aplice imediat plafoanele mai ridicate.
Conform normelor UE privind ajutoarele de stat, ţările UE notifică ajutoarele de stat Comisiei şi nu pot să pună în aplicare măsura de ajutor înainte de autorizarea sa de către Comisie. Când însă cuantumurile ajutoarelor sunt destul de mici, ca în cazul ajutoarelor de minimis, ţările UE nu trebuie să notifice Comisiei măsura şi nici să solicite autorizarea din partea acesteia. Având în vedere cuantumul lor, ajutoarele nu reprezintă o ameninţare la adresa concurenţei şi a comerţului pe piaţa internă.
Ajutoarele de minimis sunt utilizate, de regulă, de statele membre atunci când acestea trebuie să acţioneze rapid, fără să instituie o schemă în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, în special în perioade de criză. De asemenea, aceste ajutoare sunt utilizate, de obicei, pentru scopuri foarte specifice, de exemplu pentru a contribui la prevenirea sau la eradicarea bolilor animalelor încă de la apariţia primului focar sau pentru a compensa fermierii pentru daunele cauzate de animale care nu sunt protejate în temeiul legislaţiei UE sau al legislaţiei naţionale, cum ar fi porcii mistreţi. Daunele cauzate de speciile de animale protejate (lupi, lincşi, urşi etc.) pot fi compensate în temeiul normelor privind ajutoarele de stat notificate.
Comisia a consultat statele membre şi părţile interesate, cerându-le să contribuie la revizuirea normelor privind ajutoarele de minimis. Contribuţiile au fost luate în considerare atunci când au fost finalizate modificările.