„Protestatarii nu sunt nici pro-ruşi, nici pro-occidentali (…) În Republica Moldova, populaţia doreşte ca oamenii corupţi să plece, asta în timp ce mulţi dintre aceştia sunt pro-occidentali”, scrie publicaţia.
Conflictul prelungit între opoziţie şi guvern niciodată nu a ţinut de geopolitică, ci mai degrabă de corupţie care ameninţă să distrugă încrederea oamenilor în democraţie. Iar dacă Occidentul nu va înţelege acest lucru şi nu va fi de partea oamenilor, ar putea pierde Moldova, constată autorul.
Potrivit acestuia, „cu excepţia ţărilor baltice, corupţia şi abuzul de putere afectează toate statele post-sovietice, iar cea mai mare victimă este încrederea oamenilor în valorile democratice. Încearcă să vorbeşti despre democraţie în Rusia, şi nimeni nu îşi va aminti ce ar admira în această formă de guvernare. Majoritatea ruşilor asociază reformele democratice ale ţării din anii 1990, cu sărăcia şi instabilitatea din epoca lui Boris Elţîn. Experienţa ruşilor a arătat, că oamenilor nu le pasă doar de valori, drepturi şi libertăţi, dar, de asemenea, de stabilitate, locuri de muncă şi un viitor sigur pentru copiii lor. Acest lucru este valabil şi pentru Republica Moldova”.
„Nu este greu de înţeles ce îi motivează cu adevărat pe protestatarii moldoveni. Fiecare al treilea copil din ţară creşte fără părinţi, cei din urmă sunt nevoiţi să lucreze în străinătate. Lipsa unui miliard de dolari care a fost furat din sistemul bancar al ţării. Totodată, omul de afaceri suspectat de fraudă, Ilan Shor, e departe de a fi pedepsit”, se spune în articol.
Doi din cei patru lideri de opoziţie au o agendă pro-rusească solidă, dar nu pledează total împotriva apropierii Republicii Moldova de UE. Ceilalţi doi se orientează mai mult spre Occident. Ceea ce îi uneşte este nemulţumirea faţă de sistemul corupt existent. Cu cât mai mult corupţia ameninţă democraţia în Moldova, cu atât mai multe argumente are opoziţia – acesta este punctul principal pe care Occidentul ar trebui să înţeleagă, înainte de a da mâna cu guvernanţii dubioşi din această conducere post-sovietică, conchide autorul articolului.