Formularul 600 – „Declaraţia privind venitul asupra căruia se datorează contribuţia de asigurări sociale şi cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate” – este prevăzut prin OPANAF (Ordinul Preşedintelui ANAF) nr. 4140/2017 elaborat în baza OUG nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 10 noiembrie 2017.
De la 1 ianuarie 2018, în cazul contribuabililor persoane fizice care în anul fiscal precedent au obţinut venituri din activităţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din asocieri cu persoane juridice, din investiţii sau venituri din alte surse, CAS şi CASS se datorează astfel:
– CAS se datorează doar de către persoanele care au realizat venituri lunare din activităţi independente, cumulate din toate sursele în anul fiscal precedent, peste nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna ianuarie a anului de impunere (pentru anul fiscal 2018 salariul minim brut este de 1.900 de lei);
– CASS se datorează doar de către persoanele care au realizat venituri în anul fiscal precedent, din activităţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din asocieri cu persoane juridice, din investiţii sau venituri din alte surse, cumulate din toate sursele, cel puţin egale cu 12 salarii de bază minime brute pe ţară (22.800 de lei, pentru anul fiscal 2018).
Începând cu 1 ianuarie 2018, indiferent de numărul activităţilor desfăşurate şi de nivelul venitului realizat, când acesta este cel puţin egal cu plafonul minim, CAS (25%) se datorează la un venit ales cel puţin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară (1.900 de lei în anul 2018), iar CASS (10%) se datorează la salariul de bază minim brut pe ţară.
Formularul 600 se depune doar de către persoanele care realizează venituri cel puţin egale cu plafoanele minime menţionate. Persoanele fizice care obţin venituri sub plafon nu au obligaţia depunerii declaraţiei, dar pot opta pentru depunerea acesteia în vederea asigurării în sistemele sociale.
ANAF a anunţat recent că 210.000 de contribuabili persoane fizice au obligaţia de a depune, până la data de 31 ianuarie 2018, Formularul 600.
Pentru a lămuri metodologia de calcul şi celelalte aspecte ale completării/depunerii Formularului 600, specialiştii fiscali au transmis următoarele precizări şi recomandări:
– contribuabilii trebuie mai întâi să-şi calculeze totalul veniturilor obţinute anul trecut din activităţi independente, iar dacă acest total depăşeşte plafonul de 1.900 de lei lunar sau 22.800 de lei în anul 2017, atunci Formularul 600 trebuie depus până la data de 31 ianuarie. Atenţie: este vorba despre veniturile nete obţinute anul trecut
– acest calcul este necesar numai pentru a vedea dacă trebuie sau nu depus Formularul 600 şi nu are relevanţă pentru baza de impozitare pe 2018
– ceea ce va avea relevanţă pentru impozitarea în 2018 este „venitul ales”, adică suma pe care contribuabilul doreşte să o prezinte ca fiind bază de calcul pentru CAS. Această sumă nu poate fi mai mică de 1.900 de lei lunar sau 22.800 de lei anual, însă poate fi mai mare dacă contribuabilul doreşte, spre exemplu, o contribuţie mai mare la pensii şi, deci, o pensie mai mare
– Formularul 600 poate fi depus şi de cei care nu au realizat venituri peste plafonul 1.900/22.800, dar care doresc să contribuie cu sume suplimentare la CAS şi CASS. La fel ca şi în cazul celorlalţi contribuabili, baza de calcul va fi „venitul ales”, adică suma pe care o doreşte contribuabilul să o taxeze cu CAS – desigur, aceasta să nu fie mai mică de 1.900 de lei lunar
– în cazul în care sursa de venit dispare pe parcursul anului (încetează un contract) şi, astfel, venitul coboară sub plafonul de taxare, contribuabilul trebuie să anunţe Fiscul, depunând documente justificative
– până la data de 31 ianuarie se face doar declararea (depunerea Formularului 600), după care Fiscul transmite o notificare privind sumele datorate, iar plăţile efective ale CAS şi CASS se vor face trimestrial
– principala diferenţă între regimul anterior şi cel actual privind veniturile din activităţi independente constă în faptul că de-acum nu se mai face reţinerea la sursă (unde plătitorul acestor venituri colectează CAS şi CASS şi le plăteşte Fiscului, în contul beneficiarului), ci beneficiarul care acumulează aceste venituri îşi calculează baza de impozitare şi plăteşte respectivele contribuţii.
„Anul 2017 a fost unul dintre cei mai tulburi din punct de vedere al predictibilităţii cadrului fiscal, sporind, mai ales pe finalul său, incertitudinea mediului de afaceri. Anul 2018 va fi cu siguranţă anul aşezării fiscale, în care vom încerca să punem ordine în multitudinea de măsuri mai mult sau mai puţin clare pe care companiile au fost nevoite să le adopte din 2017”, a declarat joi Alex Milcev, Partener al EY România, şeful Departamentului de asistenţă fiscală şi juridică.
„Modificările aduse de Guvern modului în care este taxată munca în România reprezintă măsuri cu impact major pentru milioane de angajaţi din întreaga ţară. Din păcate, legislaţia ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2018 nu oferă angajatorilor soluţii pentru problemele ce au aparut deja în practică, cum ar fi în cazul transferului contribuţiilor sociale de la angajator la angajat. Modificări substanţiale sunt aduse nu doar veniturilor de natură salarială, ci şi celor din activităţi independente. Deşi acestea au trecut mai mult neobservate, cert este că, începând cu 1 ianuarie 2018, contribuţiile sociale plătite pentru veniturile din activităţi independente sunt disproporţionat mai mici decât cele pentru veniturile de natură salarială. Această măsură poate favoriza o migrare discutabilă a forţei de muncă de la contracte de angajare la forma de colaborare pe PFA”, a spus Alexander Milcev, în cadrul celei de a XII-a ediţii a Conferinţei Anuale de Fiscalitate organizată la Bucureşti de EY.