Acest ornitorinc carnivor, care a trăit cu 5 – 15 milioane de ani în urmă şi a fost numit „Obdurodon tharalkooschild”, avea, ca şi specia din prezent, un bot turtit ca un cioc de raţă, blana groasă şi labe asemănătoare cu cele ale unui castor.
Ornitorincul uriaş măsura în jur de un metru, fiind de două ori mai mare decât rudele sale contemporane.
Specia a fost identificată pornindu-se de la un molar descoperit de Rebecca Pian, doctorandă la Universitatea Columbia din New York, în situl fosilifer din Riversleigh, în statul australian Queensland.
„Descoperirea acestei noi specii a fost un şoc pentru noi, deoarece, până acum, fosilele pe care le aveam la dispoziţie indicau faptul că arborele genealogic al ornitorincilor era relativ liniar. Acum ştim că existau ramuri laterale ale acestui arbore, printre care cea a unei specii uriaşe”, într-o epocă în care se credea că ornitorincii erau mult mai mici şi nu aveau dinţi, a precizat Michael Archer, de la Universitatea New South Wales.
Specia uriaşă, care trăia pe ţărmul apelor din pădurile ce împânzeau regiunea, se hrănea cel mai probabil cu raci şi alte crustacee, dar şi cu mici nevertebrate, precum broaşte şi broaşte-ţestoase, ale căror fosile au fost găsite în acelaşi loc.
Ornitorincii, care se înmulţesc prin ouă, nu se mai găsesc în zilele noastre decât în estul Australiei.
Cea mai veche fosilă a speciei, datată cu 61 de milioane de ani în urmă, a fost găsită în extremitatea meridională a Americii de Sud.