„Desigur, dacă profesional vorbind a omis să mai facă ceva doctoriţa care a venit cu prima salvare, să se acţioneze în consecinţă… nu e treaba mea. Asta nu-l ajută pe Gyuri şi din păcate, părerea mea e că nu va ajuta pe nimeni altcineva decât pe doamna în cauză. Dar, când a venit dumneaei, Gyuri îşi revenise complet. Chiar am şi zis că e ca în sala de aşteptare la stomatologie când, de frică, nu te mai doare nimic. Nici măcar ceea ce denumea atac de panică nu a avut loc în prezenţa doamnei doctor. I-a explicat ce simţea, i-a răspuns la întrebări… Chiar mă uitam cu speranţă că atunci parcă uitase de panică complet”, scrie Daniela Marin în textul intitulat „Pentru Gyuri”.
Ea spune şi că inclusiv după ce a condus-o pe doctoriţă la poartă şi s-a întors, Gyuri Pascu era bine. „Am mai stat puţin şi-apoi l-am întrebat dacă nu vrea să meargă să se întindă în pat. A zis că da, şi spre uimirea mea s-a ridicat cu uşurinţă în picioare, ba mai mult, a spus că nu vrea să meargă cu cârjele. Asta nu se mai întâmplase de mult prea multe zile. Mai exact din 13 septembrie, o zi în care cu 26 de ani în urmă murise mama mea. Nu ştiu dacă s-ar fi putut salva, nu ştiu dacă îşi dorea să fie salvat, chiar dacă, cu mare speranţă şi încredere aştepta să treacă noaptea ca să mergem a doua zi la Târgovişte, la acupunctură. Marea lui încredere era în acel tratament, şi singura problemă recunoscută, în afară de diabet şi de reducerea considerabilă a vederii era aceea cu piciorul. Cu toate că de la bun început l-am rugat să înţeleagă că trebuie să meargă şi la neurologie şi cardiologie, măcar pentru un control, chiar dacă urma să facă în continuare tratamentul de acupunctură, nu a vrut. După cum mi-a povestit ce se întâmplase cu piciorul, mie asta mi-a venit instantaneu în minte. Dar eu nu sunt medic. Şi nici n-am reuşit în toţi aceşti ani să-l conving vreodată să meargă la controale medicale. Nici eu, nici copilul nostru, nici prietena, nici nimeni. Îmi va trebui ceva timp să accept că până şi-n asta a făcut tot cum a vrut el. Acesta este adevărul”, scrie femeia.
În textul postat pe
blog, Daniela Marin povesteşte mai multe episoade din viaţa lui Gyuri Pascu în care a fost dezamăgit de prieteni, de posturile care îi refuzau melodiile sau cand era urmărit de ziariştii tabloidelor. Ea afirmă inclusiv că accidentul vascular cerebral suferit de Gyuri Pascu în decembrie 2010 a avut drept cauză enervarea produsă de un fotograf care îl urmărise o zi întreagă şi cu care a avut un schimb. de replici.
Ioan Gyuri Pascu a murit în 26 septembrie, la vârsta de 55 de ani, în locuinţa fostei sale soţii, din Bucureşti.
În aceeaşi zi, Parchetul Tribunalului Bucureşti a deschis un dosar în care se fac cercetări pentru moarte suspectă. În urma necropsiei făcute, la solicitarea familiei, la Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, s-a stabilit drept cauză a decesului afecţiunea de cord de care suferea artistul, pe fondul diabetului preexistent.
Trei apeluri au fost primite la 112 în cazul lui Ioan Gyuri Pascu, în 26 septembrie, la orele 03.23, 04.42 şi 04.53, primele două pentru urgenţă medicală şi al treilea pentru agravarea stării pacientului, potrivit Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS). Persoana care a efectuat primul apel, la ora 03.23, a anunţat o urgenţă medicală, motiv pentru care a fost transferat Dispeceratului de Urgenţă al Serviciului de Ambulanţă Bucureşti – Ilfov.
Potrivit datelor comunicate iniţial de SABIF, la ora 03:26 s-a primit o solicitare prin 112, motivul invocat fiind atac de panică, la care s-a deplasat un echipaj format din medic şi ambulanţier. La al doilea apel pentru Gyuri Pascu, anunţat initial de SABIF ca fiind la ora 04:46, motivul solicitării a fost “cianoză, comă”. După al doilea apel, primul care a ajuns la pacient a fost un echipaj de prim ajutor de la SMURD, care a şi început manevrele de resuscitare, urmat aproape simultan de un echipaj de terapie intensivă de la SMURD şi un echipaj de tip C2 de la SABIF.
Comisia de disciplină a solicitat Comitetului Director al Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov reducerea cu 10 la sută, timp de două luni, a salariului medicului de pe prima ambulanţă care a intervenit în cazul lui Ioan Gyuri Pascu, întrucât a mers la consultaţie doar cu una din cele trei truse medicale obligatorii şi nu a luat acordul scris al pacientului că refuză transportul la spital.