Nu este prima oară când Marincea este demis de la conducerea IGR. Acest lucru s-a mai întâmplat și în 2011, fiind repus în funcție prin delegație în martie 2012, până la organizarea unui concurs pentru ocuparea acestei poziții, concurs care nu a avut loc nici până azi.
Deși s-a plâns în fața comisiei parlamentare speciale că instituția pe care o conduce nu a depus o plângere penală împotriva RMGC deoarece nu are banii necesari pentru a plăti avocații, Marincea a găsit totuși resurse pentru cele 28 de acțiuni în instanță și 4 contracte cu cabinete individuale de avocatură. Aceste acțiuni au avut loc între 2009 și 2011, iar una din plângeri se referea la insultă și calomnie, pe care Marincea a făcut-o împotriva a 8 angajați, plângere care a fost respinsă de Judecătorie ca fiind neîntemeiată.
Stilul autoritar și discreționar a lui Marincea de a conduce IGR a dus până acolo încât și-a făcut un fel de serviciu de informații propriu. Astfel, a dispus angajarea a 6 pensionari militari care să supravegheze, intimideze și influențeze angajații Institutului. Când a fost demis în 2011, odată cu el au plecat și aceste 6 persoane, însă le-a încurajat să dea Insitutul în judecată, promițându-le că le va angaja înapoi odată ce se va întoarce pe funcție.
Când s-a întors la conducerea IGR, Marincea a tras de timp astfel încât Institutul să nu își mai poată exercita căile legale de atac, ceea ce a făcut ca pensionarii să fie reangajați, ba mai mult, să le fie plătite și despăgubiri.
Cele mai grave acuzații fac referire la legăturile sale cu diverse companii miniere, cele mai strânse fiind cu Barrick Gold, rivala Newmont Mining Group, acționară a Gabriel Resources, cea care deține RMGC. Astfel, există documente care atestă faptul că Marincea a închiriat spații ale IGR către Barrick Gold, dar și unul dintre auitovehiculele aflate în parcul auto al IGR. Abuzul și conflictul de interese sunt evidente, ceea ce explică și adversitatea fostului director pentru proiectul de la Roșia Montană.
Pe lângă lungul șir de nereguli descoperite la IGR, picătura care a umplut paharul a fost comportamentul său referitor la seismele din județul Galați. Modul defectuos în care a gestionat și a comunicat public, faptul că a decis să acționeze de capul său, deși a fost convenit un plan de acțiune comun al instituțiilor implicate, a făcut ca Marincea să fie demis pentru a doua oară de la IGR.