„Când am primit invitaţia de a participa la această dezvelire a statui lui Iuliu Maniu (…) m-am gândit ce oare s-ar putea spune despre un ctitor al Marii Uniri, la câteva zile după terminarea Centenarului Unirii care, din păcate, a fost un an al dezbinării şi în care firavele încercări ale unui discurs raţional au fost acoperite de un val de violenţă verbală.
Îmi amintesc, în urmă cu 28 ani, în data de 5 februarie 1991, am participat la un parastas al lui Iuliu Maniu în incinta închisorii Sighet. Am fost atunci în celula în care a fost închis Iuliu Maniu, la Cimitirul Săracilor, unde mormântul său nu se găsește, osemintele sale au fost aruncate. Dintre cei care au participat atunci pe o tribună improvizată, cei mai mulți nu mai sunt astăzi printre noi. Nici Corneliu Coposu, nici Doina Cornea, nici Ion Diaconescu, nici Ticu Dumitrescu, nici înalții ierarhi ai Bisericilor Ortodoxe și Greco-Catolice, nici Romulus Rusan. Pentru noi, cei câțiva supraviețuitori care nu l-am cunoscut personal pe Iuliu Maniu, dar i-am cunoscut pe cei care i-au fost alături, este o datorie să le spunem generațiilor viitoare ce am înțeles din lupta şi viaţa lui Iuliu Maniu. De la Iuliu Maniu am înțeles să prețuim libertatea. Am pierdut ocazia să vorbim cu tărie de faptul că toți liderii Marii Uniri au fost trimiși în închisori. Nu doar ei, ci și participanții la Marea Unire, fie ei preoți, primari sau gospodari, au fost deportați și persecutați de Partidul Comunist și de Securitate. În ultimii 9 ani ai vieții sale Iuliu Maniu a fost obligat să stea într-o celulă în care nu a văzut nici soarele, nici cerul. Am învățat să prețuim libertatea de a comunica, de care ne batem joc astăzi, pentru că Iuliu Maniu nu a putut împărtăși ideile sale, nu a putut afla ce se întâmplă în societate. Ar trebui să ne întrebăm ce am făcut pentru memoria lui Iuliu Maniu? (…) Prea puține lucruri! Altfel nu mi-aș putea imagina cum, în urmă cu o lună, la un sondaj de opinie, românii de astăzi, printre care și tineri care s-au născut după 1989, într-o mare majoritate au considerat că cel mai important om de stat al României a fost Nicolae Ceaușescu. (…) Cum s-au putut întâmpla aceste lucruri? Care este mesajul pe care îl lăsăm generațiilor viitoare, ce am putut învăța?Am pierdut un an de Centenar în care trebuia să ne regăsim istoria aşa cum a fost şi amarurile oamenilor a şa cum au fost. Iuliu Maniu nu a fost un sfânt, a făcut şi greşeli şi compromisuri politice, dar a fost un mare vizionar. (…) a fost un prim-ministru, un mare om de cultură, care l-a ajutat să aibă o viziune, să înţeleagă ce se întâmplă cu istoria ţării sale, a Europei şi a lumii. Un om care s-a opus atât fascismului, cât şi comunismului, atât lui Hitler, cât şi lui Stalin, care a înfruntat şi dictatura regală şi antonesciană şi comunistă”, a spus Emil Constantinescu.
Statuia lui Iuliu Maniu, realizată de sculptorul Ioan Marchiș, a fost dezvelită marţi, 8 ianuarie, lângă zidul vechii Cetăți a Clujului. La eveniment au participat mai multe personalităţi locale şi naţionale și face parte din seria manifestărilor dedicate aniversării Centenarului Marii Uniri.