Femeia-Bibliotecă: Povestea fascinantă a Mariei Neagu, mama filmului Toate Pânzele Sus. FOTO

Miile de cărţi care şi-au găsit „casă“ în apartamentul Mariei Neagu te întâmpină chiar de la intrare, din holul principal. Doar bucătăria şi baia au scăpat de rafturile bibliotecii, în rest cele trei camere şi holul au pereţii acoperiţi de cărţi. A citit fiecare lucrare şi cunoaşte cu precizie locul fiecăreia pe raft.

A citit prima carte la şase ani

„Am mai exact 8.345 de cărţi, toate sunt notate în două cataloage. Îmi place foarte mult să citesc. Prima carte am citit-o pe la vârsta de 5-6 ani. Nu-mi mai amintesc cum am învăţat să citesc. Mama era învăţătoare şi mă lua cu ea la şcoală. Stăteam în bancă cu elevii. Întrebam mereu: asta ce e, asta ce e? Am învăţat foarte repede”, a povestit Maria Neagu.

Alte articole

Monica Tatoiu, amintiri din tinerețe: „Poker jucam pe dezbrăcate. Și pe bani și pe împrumut. Foarte mișto am fost”

Reacţia fabuloasă a lui Cornel Dinu, când a văzut ce are Cristi Borcea în bibliotecă: „M-a luat la înjurături”

S-a născut undeva lângă Sibiu, mama era învăţătoare, iar tatăl dădea lecţii de vioară. Din copilărie, îşi aminteşte de un băiat din Cehoslovacia care venea pentru lecţiile de vioară. Uneori i se permitea să asiste, uneori trăgea cu urechea, întotdeauna era fascinată de sunetele magice scoase de vioara învăţăcelului Îi plăcea atât de mult acest instrument, dar nu a încercat să înveţe, se gândea că niciodată nu se va ridica la acelaşi nivel cu ucenicul tatălui ei.

„Mi-am făcut o cultură generală foarte solidă de-a lungul timpului. Am avut două pasiuni: teatrul şi concertul simfonic. În plus, citeam tot timpul, îmi plăcea foarte mult şi eram foarte critică“, îşi aminteşte doamna Neagu.

Filmul, primul drum

Drumurile vieţii au dus-o în altă lume, însă dragostea pentru muzică simfonică i-a rămas pecete pe suflet. A făcut critică de film în primul an de facultate, fiind studentă la Teatrologie- Filmologie. „Am intrat în bucătăria filmului şi mi-am dat seama că cea mai interesantă parte este montajul. Este operaţiunea cea mai delicată, cea mai periculoasă şi poate strica foarte mult. Atunci am renunţat la scris şi am început să învăţ montajul”, a mai povestit ea.

A montat „Toate pânzele sus”

Toate filmele din studenţia lui Nicolae Caranfil au trecut prin mâna ei, a debutat cu Mircea Mureşan, urmând mai apoi să lucreze foarte multe filme cu Andrei Blaier. A montat 23 de filme, printre care „Cuibul de viespi” (1987), „Ciuleandra” (1985), „Înainte de tăcere” (1978), „Ilustrate cu flori de câmp” (1975), „Porţile albastre ale oraşului” (1975) şi serialul „Toate pînzele sus” ( 1976-1978).

„Nu cred că sunt actori cu care nu am lucrat. Iubesc actorii şi actriţele, cu mulţi am rămas prietenă. Am colaborat cu Florin Piersic, Amza Pellea, Dumitru Furdui, Ion Caramitru, Dan Nuţu, Jean Constantin, Julieta Szonyi, Tora Vasilescu, Dorina Lazăr şi mulţi alţii”, a mai spus Maria Neagu.

Amintiri din comunism

După 50 de ani de film şi peste 8.000 de cărţi citite, Maria Neagu a hotărât că este timpul să-şi scrie amintirile din perioada comunismului. Are mii de pagini scrise despre acea vreme, amintiri despre cenzura din film, teatru şi muzică, demascări şi poveşti cu cei care au fugit din ţară. De asemenea, are notiţe despre Elena Ceauşescu, despre turnători şi turnaţi.

„Îmi amintesc acea perioadă cu tristeţe. Era foarte greu, erau multe restricţii. Monteorul de film este şi primul spectator şi editor al kilometrilor de peliculă filmată. În orice regim care nu este dictatură, acesta are misiunea să se pună doar în slujba filmului, a spectatorului şi a regizorului, lucru deloc uşor. Orice abatere iese la lumină şi perioadele cu cenzură severă au lăsat urme adânci în artă” , a adăugat cu tristeţe Maria Neagu.