Comisia Europeană reaminteşte că Franţa, dar şi alte state membre ale UE „au fost de acord cu crearea unei strategii europene privind integrarea romilor, integrare în ţările în care rezidează, nu doar în ţările de origine”, a precizat, în cadrul unui briefing, Olivier Bailly, după ce ministrul francez de Interne, Manuel Valls, a declarat că romii au „vocaţia” de a se întoarce în România şi Bulgaria.
„Libera circulaţie a cetăţenilor europeni şi libertatea de a avea rezidenţa într-un alt stat UE sunt drepturi fundamentale ale cetăţenilor europeni, fie că sunt români, bulgari sau francezi”, a spus Bailly, adăugând că CE nu are posibilitatea de a judeca „dorinţa şi capacitatea de integrare a romilor”. „E un drept pe care fiecare cetăţean îl are şi care trebuie respectat„, a punctat Bailly.
Întrebat de legătura care se face între aderarea României şi Bulgariei la Schengen şi ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii, Olivier Bailly a precizat că există „o confuzie voluntară sau involuntară privind principiile europene de bază”.
„În interiorul libertăţii de mişcare, statele membre au dezvoltat în anii ’80 Schengen, un spaţiu cu reguli proprii privind controlul frontierelor externe, dar cu suprimarea controlului în interiorul acestui spaţiu. Repet, România şi Bulgaria nu fac parte din spaţiul Schengen în lipsa unei decizii unanime a statelor membre şi este responsabilitatea lor de a-şi da acordul pentru aderarea acestor ţări”, a subliniat Bailly, reamintind faptul că CE consideră că România şi Bulgaria îndeplinesc criteriile tehnice.
Manuel Valls a repetat miercuri pentru RMC şi BFMTV declaraţia de marţi potrivit căreia „romii au vocaţia să rămână în ţara lor şi să se integreze”, apreciind că nu e „nimic de corectat” la aceste afirmaţii care au produs o polemică în contextul apropierii alegerilor municipale. Valls a ţinut să sublinieze că „trebuie desfiinţate toate taberele, atunci când există o decizie a justiţiei şi o situaţie sanitară sau de securitate de nesuportat. Ulterior, procedăm la conducerea la frontieră, nu există alte soluţii. Dacă afişăm fermitate şi odată cu terminarea (acordării) ajutorului de repatriere”.
Ministrul de Interne a mai declarat că s-au încercat „programe de inserţie, cu locuinţe”, dar că aceste familii „vor să rămână împreună în tabere”, iar „uneori există mafii care deţin controlul asupra lor”, subliniind că, astfel, acestea „au vocaţia să se întoarcă în România şi Bulgaria”. El a ţinut să precizeze că „există proiecte conduse de oraşe, în legătură cu România, pentru a facilita inserţia”, dar acestea privesc „câteva zeci de familii care se pot integra perfect, însă este (vorba doar despre) o minoritate”.
Amnesty International cere interzicerea prin lege a evacuărilor forţate ale romilor în Franţa
La rândul său, organizaţia Amnesty International a criticat Guvernul francez Guvernul francez pentru că nu a reuşit să întrerupă cercul vicios al evacuărilor forţate ale romilor, care au atins în prezent un nivel-record, afirmă Amnesty International (AI) într-un raport dat publicităţii miercuri, îndemnând la interzicerea prin lege a acestei practici. Peste 10.000 de romi au fost evacuaţi din aşezări improvizate în prima jumătate a lui 2013, se arată în acest comunicat postat pe site-ul ONG-ului.
„Evacuările forţate trebuie să fie interzise prin lege”, îndeamnă directorul AI.În Franţa trăiesc aproximativ 20.000 de romi, care au imigrat în cea mai mare parte din România, Bulgaria şi fosta Iugoslavie, apreciază AI în comunicat, adăugând că aceştia „fug de sărăcia cronică şi discriminarea la care sunt supuşi în ţările lor”.
Potrivit AI, evacuările forţate continuă într-un „ritm alarmant” în Franţa. Un sfert dintre romi trăiesc în regiunile Lille şi Lyon, se arată în comunicat, care precizează că raportul „Condamnaţi la a rătăci: evacuări forţate ale romilor în Franţa” evaluează situaţia după un an de la publicarea ghidurilor interministeriale.
Amnesty International îndeamnă la amendarea ghidurilor interministeriale în vederea unei consultări adecvate, îndeamnă la o informare adecvată a comunităţilor de romi cu privire la evacuări, într-o perioadă rezonabilă, la acordarea de locuinţe alternative pentru ca aceştia să nu fie transformaţi în persoane fără adăpost şi la interzicerea evacuării prin lege.