Cazul, privind o procedură de expulzare care până la urmă nu a fost pusă în aplicare, la Herblay (Val d’Oise), a fost deschis după ce 26 de nomazi şi asociaţia ATD Quart Monde au depus plângere.
În pofida faptului că procedura de expulzare intentată în 2004 împotriva acestor familii de cetăţeni francezi, care au staţionat în caravană, nu a fost pusă în aplicare, ele sunt vizate în continuare de punerea acesteia în aplicare, iar autorităţile au acordat „preponderent” atenţie planului de folosinţă a terenului, fără să avanseze „vreo explicaţie sau argument cu privire la necesitatea expulzării”, a apreciat Curtea.
Planul de folosinţă clasa terenul pe care s-au instalat caravanele drept „zonă naturală”, deci nu putea să fie vorba despre terenuri comunale care să fi făcut obiectul unor planuri de dezvoltare, subliniază instanţa.
În plus, deşi patru familii au beneficiat de o mutare în alte locuinţe sociale în 2008, nu este şi cazul celorlalţi, care se află în continuare „într-o situaţie foarte precară”, subliniază judecătorii.
Unii se află în continuare cu tabăra pe teren, „sub ameninţarea punerii în aplicare a deciziilor care au dispus expulzarea lor, sub ameninţarea cu sancţiuni”, unde ocupă „locuri în general inadecvate din care (părţile) pot fi gonite în orice moment”, apreciază Curtea.
Judecătorii conchid că a fost încălcat dreptul la respectarea „vieţii private şi familiale, domiciliului şi corespondenţei”.
Ei nu se pronunţă cu privire la eventuale despăgubiri, apreciind că este posibil un acord pe cale amiabilă. Guvernul francez şi reclamanţii dispun de un termen de trei luni pentru a contesta, eventual, această decizie.