Franţa: Interzicerea purtării de burqa în public, supusă celei mai înalte instanţe a CEDO

Plângerea a fost încredinţată iniţial, în cadrul CEDO, unei camere prezidate de şapte judecători, însă aceasta a decis, fără a o examina, să o trimită direct Marii Camere, compusă din 17 judecători. ‘Niciuna din părţi nu s-a opus’, a precizat instanţa de la Strasbourg într-un comunicat emis joi.

Cazul urmează a fi audiat în şedinţă publică după vara acestui an, potrivit unei surse din cadrul CEDO. Deciziile Marii Camere sunt definitive, menţionează agenţia franceză de presă.

Autoarea plângerii, identificată de către Curte doar prin iniţialele sale, S.A.S., este o franţuzoaică născută în 1990. Ea protestează împotriva legii de la 11 octombrie 2010 care interzice ascunderea feţei în spaţiile publice. Plângerea sa a fost depusă la CEDO în aceeaşi zi în care a intrat în vigoare această lege, la 11 aprilie 2011.

Musulmană practicantă, ‘S.A.S. declară că poartă burqa pentru a-şi respecta credinţa, cultura şi convingerile personale’, potrivit Curţii. Ea precizează că este vorba de un veşmânt care acoperă întreg corpul şi care include un văl fin ce îi acoperă faţa, precum şi un niqab, un văl care-i acoperă toată faţa, cu excepţia ochilor.

S.A.S. subliniază că ‘nici soţul ei, nici alt membru al familiei sale nu exercită presiuni asupra sa pentru ca ea să se îmbrace în acest fel’. Ea adaugă că poartă niqab-ul atât în public, cât şi în privat, însă nu în mod regulat.

‘Ea acceptă să nu poarte niqab-ul în anumite circumstanţe, însă doreşte să-l poată purta atunci când doreşte’. S.A.S. declară că ‘obiectivul său nu este de a crea neplăceri altora, ci de a fi în acord cu ea însăşi’.

S.A.S. invocă mai multe articole ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, între care ‘libertatea de exprimare’, ‘dreptul la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei’, cel privitor la ‘respectarea vieţii private şi familiale’ şi ‘interzicerea discriminării’, încheie France Presse.